Fotograful Regelui

August 18th, 2012,

Text de Corina Anghel

Fotografii de Octavian Tibăr și Daniel Angelescu

În calitate de fotograf oficial al Familiei Regale a României, Daniel Angelescu trăieşte de ani buni ca într-o poveste cu regi şi regine. Dar, ca în poezia lui Kipling, deşi păşeşte alături de Rege, şi-a păstrat firea. Cu demnitate şi modestie.

Îl întâlnesc adesea, cu aparatul foto, la evenimentele publice ale Familiei Regale a României. Alert, ubicuu şi discret în acelaşi timp, înfăşurat parcă într-o centură de genţi negre, burduşite cu aparate şi obiective foto. Privindu-i lucrările pe site-urile Casei Regale şi postările pe reţelele de socializare îţi dă impresia unui fotograf pasionat, care nu ratează nici una dintre clipele de graţie ale familiei sale. Poate că sună a lezmajestate, dar Daniel Angelescu şi-a găsit, la Palatul Elisabeta, familia de suflet.

❙ Cum aţi ajuns fotograf?

– Unchiul meu era fotograf amator, avea laboratorul în baie, după modelul vremilor dinainte de ’89. Mă lua pe lângă el când lucra şi mi-a deschis gustul pentru arta asta. Tot de la el am aflat istoria regalităţii în România, ca pe o poveste frumoasă. Priveam monedele acelea de 100 de lei, cu efigia Regelui Mihai I, şi mă miram: „Cum, noi am avut regi?“

❙ Aţi făcut „şcoală“, cu nume de referinţă?

– Am ajuns în arta fotografică cumva invers, prin industria fotografică. „Şcoala“ mea a fost laboratorul Kodak, din magazinul Unirea, unde am lucrat din ’96 până în 2010. Acolo am făcut „cursuri“ cu cei mai buni fotoreporteri ai noştri. Nume de referinţă? Da. Marius Bărăgan, Tibi Tibăr, Cosmin Bumbuţ, Alex Gâlmeanu, Doru Amăriucăi. Ei îşi developau filmele, scoteau pozele, iar eu învăţam meserie. Din mers. Cum se pun luminile, încadrări, diafragme, folosirea obiectivelor…

❙ Învăţaţi mereu?

– Înveţi. Că n-ai încotro. Evoluţia e rapidă, tehnologia te obligă să te adaptezi, citesc despre tot ce apare nou, chiar dacă nu am acces imediat la aparatura de ultimă oră. Suntem o comunitate, noi, fotografii profesionişti, împărtăşim orice informaţie nouă, învăţăm mereu tehnici, într-un ritm care însă ne fură timp şi ne lasă adesea fără acel răgaz necesar artistului să gândească o compoziţie. Nu mai avem timp să ne lăsăm inspiraţi. Ca să vă fie mai clar, gândiţi-vă că, la fotografierea unui eveniment, aparatele de azi sunt ca nişte mitraliere, tragem sute de cadre, pe repede înainte, iar alegerea celei mai bune fotografii vine după, prin selecţie. Sigur, funcţionează şi inspiraţia, dar într-o mai mică măsură şi provenind în special din experienţă. Din punctul meu de vedere, prin trecerea de la film la digital, s-a pierdut ceva. Cel puţin în fotografia de reportaj – şi aici se includ nunţile, botezurile… Inspiraţiei îi mai rămâne o şansă în fotografia de studio, de produs, de peisaj.

❙ Dacă ar fi să schimbaţi ceva în viaţa dv. profesională, ce alt drum aţi alege?

– Am absolvit liceul de aviaţie, dorindu-mi să conduc avioane. Deci… pilot!

Citatul preferat din discursul în Parlament al Regelui Mihai I al României, din 25 octombrie 2011: „Cea mai frumoasă coroană regală este încrederea şi dragostea românilor”

❙ Ce tip de fotografie preferaţi?

– Instantanee, fotografie de exterior, peisaj. De fapt, le-am încercat pe toate: fotografie de produs, de studio… Dar sufletul îmi rămâne la cea de reportaj. Cu toate că nu mă duc la orice eveniment, sunt oarecum selectiv. Am fost solicitat şi la Cupa Ministerului Afacerilor Externe, la care membrii corpurilor diplomatice se întrec în toate sporturile. O experienţă interesantă.

❙ Dacă vi s-ar cere sfatul, ce argumente pro şi contra meseriei de fotograf aţi aduce?

– E o meserie care îţi răsplăteşte din plin sufletul. Asta, deşi eu sunt foarte critic cu mine şi întotdeauna găsesc ceva care putea fi făcut mai bine, ceea ce e frustrant uneori. Pe de altă parte, spre deosebire de pictură, unde eşti stăpânul elementelor de pe pânză, le schimbi cum vrei, în arta fotografică, pentru că nu poţi schimba realitatea din vizor, ai nevoie poate de mai mult talent, ca să descoperi „picturalul“, acolo unde cei mai mulţi nu-l văd. Ca argument contra… din fotografie nu se scot uşor bani. Şi atunci trebuie să faci o balanţă, să vezi cât de departe eşti dispus să mergi în cariera asta.

❙ Aveţi vreun fotograf preferat? De la noi sau din lume?

– Îmi place fotografia de studio pe care o realizează Marius Bărăgan. Şi, desigur, sunt mari artişti în lume.

„Mi-ar fi plăcut să trăiesc în perioada dintre cele două războaie mondiale şi să imortalizez societatea de atunci, Casa Regală, eleganţa şi demnitatea unei lumi pierdute.“

❙ Ce faceţi dacă într-o zi vă simţiţi rău şi aveţi programată o şedinţă foto sau un eveniment de fotografiat?

– Mi s-a întâmplat o singură dată, dar m-am dus aşa cum eram, încercând să nu se reflecte în fotografii indispoziţia mea. Mort – copt, sunt acolo, ca un soldat. Dar există şi formula „sună un prieten“ (râde).

❙ În general, câte poze faceţi, ca să alegeţi din ele pe cea mai bună?

– Marja de eroare este cam de 20%, dată şi de mişcările neaşteptate ale subiecţilor.

❙ Primul contact direct cu regalitatea?

– În 1992, de Paşte, am fost şi eu acolo, la Continental, în mulţimea de sub balconul Regelui. Un puşti de 18 ani, încercând să prindă pe peliculă toată emoţia aceea copleşitoare, cu un Practika, cu obiectiv slăbuţ rău.

Familia Regală a României, la Palatul Elisabeta

❙ Cum aţi ajuns fotograful oficial alFamiliei Regale?

– Printr-o întâmplare. Cum ziceam mai devreme, pe formula „sună un prieten“. Marius Bărăgan realiza fotografiile oficiale ale Familiei Regale, acelea gen studio, în birou, în parcul palatului. Era în 2006, când s-a anunţat vizita oficială a Principelui Moştenitor Alexandru al II-lea şi a Principesei Ecaterina a Serbiei. Marius ştia că fac mai multă fotografie de reportaj decât el şi mi-a propus să „acopăr“ eu evenimentul, care se desfăşura la Sinaia şi în diferite puncte ale Bucureştiului. Acela a fost momentul de plecare, urmat de o perioadă de tatonări; nu eram nici un mare nume în fotografie, nici nu ştiam o mulţime de lucruri despre cum te porţi în preajma membrilor Familiei Regale… Treptat, însă, le-am învăţat pe toate, cu ajutorul lor şi al staff-ului. Nu mi s-au reproşat niciodată greşelile, cel mult mi s-a arătat cu multă discreţie şi căldură care este protocolul, atunci când îl încălcam din neştiinţă. De fapt, sunt lucruri de bun simţ. Iar dacă eşti atent la detalii, dacă ai şi afinitate pentru un comportament născut din nobleţe şi discreţie, lucrurile se leagă firesc, chiar şi în plan sufletesc.

❙ Ce ştiţi despre celebra fotografie din 1992 cu regele Mihai plutind parcă deasupra mulţimii, undeva pe Calea Victoriei?

– Printată în Germania, pe aluminiu, acum se află înrămată la Palatul Elisabeta. Este destul de mare, 100 pe 70 cm, n-a fost foarte simplu să o reproduc, pentru că suportul metalic reflecta lumina.

❙ V-aţi gândit să faceţi o expoziţie cu Familia Regală în fotografiile dv.?

– Aş fi onorat să adun într-o expoziţie, ca un fel de încununare a colaborării mele de până acum cu Familia Regală, lucrările apărute în albumul Jubileul Regelui, realizat din iniţiativa Alteţei Sale Regale Principele Radu.

❙ Cum l-aţi descrie în trei cuvinte pe Majestatea Sa?

– În trei cuvinte, ar fi aşa: demn, integru şi modest. Dar e mult mai mult de-atât. Eu nici acum nu m-am obişnuit cu prestanţa Majestăţii Sale. Este copleşitoare, deşi Majestatea Sa este cu adevărat foarte modest. Cum spuneam, am crescut în valorile regalităţii. Dar una e să le cunoşti şi alta e să le simţi direct. După schimbarea pe care a produs-o în mine această apropiere, cred că – fac un exerciţiu de imaginaţie – dacă fiecare român ar sta în preajma Regelui Mihai I măcar trei zile, România ar deveni alta. Apoi, sunt simbolurile istorice pe care le reprezintă: parte integrantă a identităţii României, este cel mai în vârstă cap încoronat al Europei şi monarhul cu cei mai mulţi ani (85) de la prima încoronare.

❙ Dintre momentele trăite lângă membrii Familiei Regale, pe care le-aţi alege să le povestiţi, la bătrâneţe, nepoţilor? Momente deopotrivă emoţionante sau amuzante.

– Eram la Peleş, în 2009, mai mulţi fotografi şi cameramani, încercând să prindem momente din vizita la castel a familiei regale şi a oaspeţilor lor de seamă. Era aniversarea Alteţei Sale Regale Principesa Margareta. „Alaiul“ ajunsese într-un salon larg şi foarte înalt, iar Majestatea Sa a ieşit în balcon, să facă poze cu aparatul său. Noi, în spate, cu „armele“ la ochi. Deodată, Majestatea Sa se întoarce şi ne fotografiază, zâmbind: „Iată v-am făcut şi eu vouă o fotografie!“

Sursa:http://revistaflacara.ro/fotograful-regelui/

Advertisements

Regele Mihai I premiat la Gala Tineretului National Liberal 2012

Majestatea Sa Regele a fost premiat de catre Tineretul National Liberal (TNL), sambata 10 martie in cadrul Galei TNL ce a avut loc la Palatul Parlamentului din Bucuresti.

Regelui i s-a acordat premiul “Nascut Liber” pentru “Cea mai lunga cariera in slujba libertatii”. Diploma si premiul au fost inmanate de catre domnul Calin-Popescu Tariceanu delegatiei Casei Majestatii Sale prezente la acest eveniment, formata din dl. Alexandru Oprean, Cancelar, dra. Liana Greavu, asistent personal si dra. Nicoleta Ifrim, secretar.

Momentul acordarii premiului cat si mesajul transmis de catre delegatia Casei Regale au fost primite cu bucurie de catre cei peste 2000 de tineri liberali, care din dragoste si pretuire pentru Majestatea Sa, in aplauze indelungi, au scandat la unison „Regele Mihai”.

Evenimentul s-a bucurat si de prezenta domnului Crin Antonescu, Presedintele PLN, a domnilor presedinti Mircea Ionescu-Quintus si Radu Campeanu, a domnului Dinu Zamfirescu, membru cofondator al PNL, precum si a altor personalitati ale lumii politice, economice, educationale, culturale si din presa.

Mesajul delegatiei Casei Regale la Gala Premiilor TNL 2012

Domnule Presedinte,

Doamnelor si domnilor invitati,

Dragi tineri,

Suntem onorati sa putem reprezenta Casa Majestatii Sale Regelui la acest eveniment al tinerilor liberali.

Am hotarit ca in aceasta seara sa va aducem un cuvant de multumire al Regelui concretizat in fragmente din mesajele pe care Majestatea Sa le-a transmis romanilor de pretutindeni in ultimii doi ani.

“In anul 1940, dupa plecarea tatalui meu, am adresat primul mesaj de Anul Nou catre voi. Aveam 19 ani, iar tara si continentul nostru se aflau in razboi.”

“De la Bucuresti, Sinaia, Versoix sau Savarsin, cuvintele mele s-au indreptat mereu catre voi cu aceeasi iubire, grija, respect si speranta (…) Trecerea anilor iti da posibilitatea sa vezi ce s-a schimbat in lume si ce anume a ramas.”

“Sper ca anul viitor sa aduca respect si etica in institutii, simt al datoriei si altruism in viata publica. Valorile si competenta ar trebui sa fie criteriile noastre. Aveti incredere in democratie, in rostul institutiilor publice si in regulile lor!”

“In anul 2011 am avut multe intalniri cu romani din toate colturile tarii si de pe multe meleaguri ale Europei. Sarbatorirea Jubileului de 90 de ani mi-a dat ocazia sa primesc mii de oameni la Palatul Elisabeta si la Savarsin, intr-o sarbatoare care a cuprins intreaga suflare romaneasca. Aceasta dovada de iubire si de pretuire, incununata de adresarea de la tribuna Parlamentului catre Natiunea romana, a fost o alinare pentru toate suferintele si neajunsurile pe care a trebuit sa le trecem cu totii in ultimele decenii.”

“Felicit pe cei care au reusit performante economice, mai ales micii intreprinzatori si companiile mijlocii. Felicit pe tineri si pe profesorii din universitati, licee si scoli, care au continuat munca lor importanta, in ciuda greutatilor. Felicitari celor din agricultura, care au reusit sa mearga mai departe, desi ramasi fara resurse si incurajare. Felicit functionarii publici, diplomatii, militarii, oamenii de arta, pentru staruinta lor de a-si face datoria, desi puternic incercati de lipsa banilor si descurajati institutional.

Sunt mahnit pentru toate momentele prin care mamele, oamenii batrani si cei bolnavi sunt nevoiti sa treaca(…)Felicit pe romanii care stiu ca au facut ceva bun pentru ca tara lor sa mearga mai departe.”

Fotografii de Daniel Angelescu


Sursa: http://www.familiaregala.ro/news/2950/53/Regele-Mihai-I-premiat-la-Gala-Tineretului-National-Liberal-2012/

How much to charge for photography

Sursa : http://www.northlight-images.co.uk
How to work out what to charge for your photography services – are your rates high enough?
I’ll keep this one short and simple. I often get asked about what to charge as a professional photographer by other photographers.

Indeed, I can spot fake ‘work enquiries’ from other photographers a mile off. Our prices are published on the Northlight site, but are aimed at helping potential clients and ourselves, not our competitors

Other photographers are the ones who ask for all the details about licensing and rates up front. This is something we discuss with clients merely as part of the process of ensuring we can meet their needs and help solve their problems.

I know from experience that potential clients who instantly concentrate on price are unlikely to become long term clients (see why this is not good at ‘Expanding your photo business‘)

The basics – much simplified, but it works

* Work out how much money you need to live on [M]
Remember taxes, and in some parts of the world, the need to worry about health insurance and the like.
* This money comes from the profit that your business will make, after costs are subtracted from your turnover [T]
Be thorough with costs – travel, cameras, lenses, software, more taxes …anything that the business has to pay to function.
* How many jobs do you think you can average per week?
* How many weeks a year will you be working ?
Note that if this figure is anywhere near 52, then get real and allow for some holidays! Mine is 40
* Multiply the jobs per week, by the number of working weeks to get a total number for a year [J]
* T divided by J gives the average rate/price/fee you need to charge per job [C] to earn [M]

Now comes the awkward bit…

A lot of would-be photographers, and those recently started, don’t like these numbers.

Well that’s fine, go back and refine the inputs. Just remember that if you want to eat, then the figure [M] can’t go too low.
* Maybe you can live on savings for a while, or another job?
* Maybe you should look for work in a more profitable area?
* Maybe you can cut costs?
* Maybe you can price low to try raise the number of jobs? (bad move for lots of reasons…) Not for very long for most people, and hardly conducive to a long term profitable business. Remember that one job that makes £200 profit is worth twenty jobs that make £10.

That’s it – if these numbers don’t stack up, then you’ve at best got a paid hobby or a relatively short career in professional photography ahead of you.

These numbers don’t care if you like them or what you competitors are charging – they give you a simple estimate of what you need to do to earn a living.
But it can still work

It took about 15 months to get Northlight Images into profit (i.e to get [M] at a level I was happy with)

Photography is a fast changing business, but that doesn’t change those numbers…

I’ve written lots of other short articles about the business side of being a photographer, covering many of the things I’ve learnt and discovered over the years.