Fotograful Regelui

August 18th, 2012,

Text de Corina Anghel

Fotografii de Octavian Tibăr și Daniel Angelescu

În calitate de fotograf oficial al Familiei Regale a României, Daniel Angelescu trăieşte de ani buni ca într-o poveste cu regi şi regine. Dar, ca în poezia lui Kipling, deşi păşeşte alături de Rege, şi-a păstrat firea. Cu demnitate şi modestie.

Îl întâlnesc adesea, cu aparatul foto, la evenimentele publice ale Familiei Regale a României. Alert, ubicuu şi discret în acelaşi timp, înfăşurat parcă într-o centură de genţi negre, burduşite cu aparate şi obiective foto. Privindu-i lucrările pe site-urile Casei Regale şi postările pe reţelele de socializare îţi dă impresia unui fotograf pasionat, care nu ratează nici una dintre clipele de graţie ale familiei sale. Poate că sună a lezmajestate, dar Daniel Angelescu şi-a găsit, la Palatul Elisabeta, familia de suflet.

❙ Cum aţi ajuns fotograf?

– Unchiul meu era fotograf amator, avea laboratorul în baie, după modelul vremilor dinainte de ’89. Mă lua pe lângă el când lucra şi mi-a deschis gustul pentru arta asta. Tot de la el am aflat istoria regalităţii în România, ca pe o poveste frumoasă. Priveam monedele acelea de 100 de lei, cu efigia Regelui Mihai I, şi mă miram: „Cum, noi am avut regi?“

❙ Aţi făcut „şcoală“, cu nume de referinţă?

– Am ajuns în arta fotografică cumva invers, prin industria fotografică. „Şcoala“ mea a fost laboratorul Kodak, din magazinul Unirea, unde am lucrat din ’96 până în 2010. Acolo am făcut „cursuri“ cu cei mai buni fotoreporteri ai noştri. Nume de referinţă? Da. Marius Bărăgan, Tibi Tibăr, Cosmin Bumbuţ, Alex Gâlmeanu, Doru Amăriucăi. Ei îşi developau filmele, scoteau pozele, iar eu învăţam meserie. Din mers. Cum se pun luminile, încadrări, diafragme, folosirea obiectivelor…

❙ Învăţaţi mereu?

– Înveţi. Că n-ai încotro. Evoluţia e rapidă, tehnologia te obligă să te adaptezi, citesc despre tot ce apare nou, chiar dacă nu am acces imediat la aparatura de ultimă oră. Suntem o comunitate, noi, fotografii profesionişti, împărtăşim orice informaţie nouă, învăţăm mereu tehnici, într-un ritm care însă ne fură timp şi ne lasă adesea fără acel răgaz necesar artistului să gândească o compoziţie. Nu mai avem timp să ne lăsăm inspiraţi. Ca să vă fie mai clar, gândiţi-vă că, la fotografierea unui eveniment, aparatele de azi sunt ca nişte mitraliere, tragem sute de cadre, pe repede înainte, iar alegerea celei mai bune fotografii vine după, prin selecţie. Sigur, funcţionează şi inspiraţia, dar într-o mai mică măsură şi provenind în special din experienţă. Din punctul meu de vedere, prin trecerea de la film la digital, s-a pierdut ceva. Cel puţin în fotografia de reportaj – şi aici se includ nunţile, botezurile… Inspiraţiei îi mai rămâne o şansă în fotografia de studio, de produs, de peisaj.

❙ Dacă ar fi să schimbaţi ceva în viaţa dv. profesională, ce alt drum aţi alege?

– Am absolvit liceul de aviaţie, dorindu-mi să conduc avioane. Deci… pilot!

Citatul preferat din discursul în Parlament al Regelui Mihai I al României, din 25 octombrie 2011: „Cea mai frumoasă coroană regală este încrederea şi dragostea românilor”

❙ Ce tip de fotografie preferaţi?

– Instantanee, fotografie de exterior, peisaj. De fapt, le-am încercat pe toate: fotografie de produs, de studio… Dar sufletul îmi rămâne la cea de reportaj. Cu toate că nu mă duc la orice eveniment, sunt oarecum selectiv. Am fost solicitat şi la Cupa Ministerului Afacerilor Externe, la care membrii corpurilor diplomatice se întrec în toate sporturile. O experienţă interesantă.

❙ Dacă vi s-ar cere sfatul, ce argumente pro şi contra meseriei de fotograf aţi aduce?

– E o meserie care îţi răsplăteşte din plin sufletul. Asta, deşi eu sunt foarte critic cu mine şi întotdeauna găsesc ceva care putea fi făcut mai bine, ceea ce e frustrant uneori. Pe de altă parte, spre deosebire de pictură, unde eşti stăpânul elementelor de pe pânză, le schimbi cum vrei, în arta fotografică, pentru că nu poţi schimba realitatea din vizor, ai nevoie poate de mai mult talent, ca să descoperi „picturalul“, acolo unde cei mai mulţi nu-l văd. Ca argument contra… din fotografie nu se scot uşor bani. Şi atunci trebuie să faci o balanţă, să vezi cât de departe eşti dispus să mergi în cariera asta.

❙ Aveţi vreun fotograf preferat? De la noi sau din lume?

– Îmi place fotografia de studio pe care o realizează Marius Bărăgan. Şi, desigur, sunt mari artişti în lume.

„Mi-ar fi plăcut să trăiesc în perioada dintre cele două războaie mondiale şi să imortalizez societatea de atunci, Casa Regală, eleganţa şi demnitatea unei lumi pierdute.“

❙ Ce faceţi dacă într-o zi vă simţiţi rău şi aveţi programată o şedinţă foto sau un eveniment de fotografiat?

– Mi s-a întâmplat o singură dată, dar m-am dus aşa cum eram, încercând să nu se reflecte în fotografii indispoziţia mea. Mort – copt, sunt acolo, ca un soldat. Dar există şi formula „sună un prieten“ (râde).

❙ În general, câte poze faceţi, ca să alegeţi din ele pe cea mai bună?

– Marja de eroare este cam de 20%, dată şi de mişcările neaşteptate ale subiecţilor.

❙ Primul contact direct cu regalitatea?

– În 1992, de Paşte, am fost şi eu acolo, la Continental, în mulţimea de sub balconul Regelui. Un puşti de 18 ani, încercând să prindă pe peliculă toată emoţia aceea copleşitoare, cu un Practika, cu obiectiv slăbuţ rău.

Familia Regală a României, la Palatul Elisabeta

❙ Cum aţi ajuns fotograful oficial alFamiliei Regale?

– Printr-o întâmplare. Cum ziceam mai devreme, pe formula „sună un prieten“. Marius Bărăgan realiza fotografiile oficiale ale Familiei Regale, acelea gen studio, în birou, în parcul palatului. Era în 2006, când s-a anunţat vizita oficială a Principelui Moştenitor Alexandru al II-lea şi a Principesei Ecaterina a Serbiei. Marius ştia că fac mai multă fotografie de reportaj decât el şi mi-a propus să „acopăr“ eu evenimentul, care se desfăşura la Sinaia şi în diferite puncte ale Bucureştiului. Acela a fost momentul de plecare, urmat de o perioadă de tatonări; nu eram nici un mare nume în fotografie, nici nu ştiam o mulţime de lucruri despre cum te porţi în preajma membrilor Familiei Regale… Treptat, însă, le-am învăţat pe toate, cu ajutorul lor şi al staff-ului. Nu mi s-au reproşat niciodată greşelile, cel mult mi s-a arătat cu multă discreţie şi căldură care este protocolul, atunci când îl încălcam din neştiinţă. De fapt, sunt lucruri de bun simţ. Iar dacă eşti atent la detalii, dacă ai şi afinitate pentru un comportament născut din nobleţe şi discreţie, lucrurile se leagă firesc, chiar şi în plan sufletesc.

❙ Ce ştiţi despre celebra fotografie din 1992 cu regele Mihai plutind parcă deasupra mulţimii, undeva pe Calea Victoriei?

– Printată în Germania, pe aluminiu, acum se află înrămată la Palatul Elisabeta. Este destul de mare, 100 pe 70 cm, n-a fost foarte simplu să o reproduc, pentru că suportul metalic reflecta lumina.

❙ V-aţi gândit să faceţi o expoziţie cu Familia Regală în fotografiile dv.?

– Aş fi onorat să adun într-o expoziţie, ca un fel de încununare a colaborării mele de până acum cu Familia Regală, lucrările apărute în albumul Jubileul Regelui, realizat din iniţiativa Alteţei Sale Regale Principele Radu.

❙ Cum l-aţi descrie în trei cuvinte pe Majestatea Sa?

– În trei cuvinte, ar fi aşa: demn, integru şi modest. Dar e mult mai mult de-atât. Eu nici acum nu m-am obişnuit cu prestanţa Majestăţii Sale. Este copleşitoare, deşi Majestatea Sa este cu adevărat foarte modest. Cum spuneam, am crescut în valorile regalităţii. Dar una e să le cunoşti şi alta e să le simţi direct. După schimbarea pe care a produs-o în mine această apropiere, cred că – fac un exerciţiu de imaginaţie – dacă fiecare român ar sta în preajma Regelui Mihai I măcar trei zile, România ar deveni alta. Apoi, sunt simbolurile istorice pe care le reprezintă: parte integrantă a identităţii României, este cel mai în vârstă cap încoronat al Europei şi monarhul cu cei mai mulţi ani (85) de la prima încoronare.

❙ Dintre momentele trăite lângă membrii Familiei Regale, pe care le-aţi alege să le povestiţi, la bătrâneţe, nepoţilor? Momente deopotrivă emoţionante sau amuzante.

– Eram la Peleş, în 2009, mai mulţi fotografi şi cameramani, încercând să prindem momente din vizita la castel a familiei regale şi a oaspeţilor lor de seamă. Era aniversarea Alteţei Sale Regale Principesa Margareta. „Alaiul“ ajunsese într-un salon larg şi foarte înalt, iar Majestatea Sa a ieşit în balcon, să facă poze cu aparatul său. Noi, în spate, cu „armele“ la ochi. Deodată, Majestatea Sa se întoarce şi ne fotografiază, zâmbind: „Iată v-am făcut şi eu vouă o fotografie!“

Sursa:http://revistaflacara.ro/fotograful-regelui/

Advertisements

Imagini de la ceremonia “Regele, Doctor Honoris Causa al Universității din Iași”

Ieri, 8 mai 2012, a avut loc ceremonia acordării titlului de Doctor Honoris Causa al Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași Majestății Sale Regelui.

Fotografii de Daniel Angelescu


















Ion Caramitru distins de Rege la împlinirea vârstei de 70 de ani

            Majestatea Sa Regele a acordat maestrului Ion Caramitru Decorația regală Nihil Sine Deo cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani. Ceremonia a avut loc în Sala Regilor la Palatul Elisabeta, în seara de 18 aprilie 2012. Distincția a fost înmânată de Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare, în numele Regelui, în prezența unui număr de personalități din viața artistică, științifică, economică și a membrilor familiei domnului Caramitru.
Evenimentul a fost urmat de un dineu oferit de Principesa Moștenitoare și Principele Radu sărbătoritului, familiei și prietenilor săi.   








Fotografii de Daniel Angelescu

Sursa: http://www.princeradublog.ro/jurnal/ion-caramitru-distins-de-rege-la-implinirea-varstei-de-70-de-ani/ 

Fotografii si video de la lansarea albumului Jubileul Regelui 90 Bucuresti Libraria Bastilia

Vă invit să vizionaţi filmul şi câteva fotografii de la Lansarea “Jubileului Regelui 90” care a avut loc ieri 30 Martie 2012 la Librăria Bastilia în prezenţa ASR Principele Radu, doamnei Irene Arsene din partea Editurii Curtea Veche, doamnei Luiza Vasiliu din partea Librăriei Bastilia şi co-autorul volumului Ioan-Luca Vlad, autorul textului, alături de care am scos acest album.
Speranţa mea este că acest debut editorial va fi începutul unei frumoase colaborări şi editarea cât mai multor volume.
Vă mulţumesc celor ce au venit la lansare si celor care au achiziţionat albumul de pe site-ul Curtea Veche sau din librării.
Vizionare plăcută:

http://www.privesc.eu/Arhiva/9741/Lansarea-albumului–Jubileul-Regelui—cu-participarea-extraordinara-a-ASR-Principelui-Radu-al-Romaniei
Credit foto: Mădălina Corina Diaconu

Albumul Jubileul Regelui 90

Autor: Ioan-Luca Vlad, Daniel Angelescu
Credite fotografice: Arhiva Familiei Regale a României si Daniel Angelescu

Caracterul unic al aniversării de 90 de ani a Majestăţii sale, Regele Mihai I, a fost marcat în 2011 printr-o serie de manifestări care au antrenat nu doar familia regală şi unele dintre familiile domnitoare din Europa şi din lume, dar şi întreaga societate românească. Invitaţia adresată Regelui de a vorbi în faţa Parlamentului României, convocat în Şedinţă solemnă, a însemnat reluarea unei tradiţii care fusese întreruptă brutal de regimul comunist şi reintrarea într-o normalitate pe care românii păreau că au uitat-o.
Cartea de faţă se doreşte a fi un omagiu cu ocazia aniversării unei personalităţi politice care a reprezentat, prin viaţa şi activitatea sa, un model de urmat pentru poporul român.

Mai întâi a fost, desigur, caracterul unic al aniversării de 90 de ani a tatălui meu, Regele Mihai. Când, anul trecut, Principele Radu şi cu mine am avut prima întâlnire cu echipa Palatului Elisabeta pentru a pune pe hârtie şirul celebrărilor, ne-am dat seama cu toţii că va fi munca cea mai frumoasă, mai înălţătoare, şi că vom pregăti cea mai plină de semnificaţii sărbătoare trăită la Palatul Elisabeta, de la venirea noastră în ţară, în mai 2001.
Cel mai longeviv om de Stat din întreaga istorie a României, singurul rege al lumii care a supravieţuit 84 de ani propriei încoronări, singurul şef de Stat în viaţă care a condus ţara şi armata ei în al Doilea Război Mondial – acesta este Regele Mihai.
Au venit la sărbătoarea Regelui invitaţi din ţară şi din toate colţurile Europei, din Rusia, Bulgaria şi Serbia, ori din Marea Britanie, Franţa şi Portugalia. Au fost prezenţi musafiri din America şi din Orientul Mijlociu. Personalităţi regale şi politice, ştiinţifice şi artistice, militare şi diplomatice, din domeniul economic şi din cel educaţional, oameni de toate vârstele şi de toate religiile au adus, la Bucureşti, omagiul lor unui om care defineşte, prin curajul şi credinţa sa, prin ţinuta morală şi publică, un întreg secol românesc.
Dar, mai apoi, a fost extraordinara primire din partea societăţii româneşti. Ştiam că exemplarei prezenţe a Regelui, de-a lungul deceniilor, alături de Naţiunea lui, nu i se putea răspunde altfel decât cu iubire şi respect. Mai ştiam că, în ultimii ani, efortul Familiei Regale de a fi utilă ţării a adus recunoaştere şi apreciere din partea societăţii româneşti.
Dar nici unul dintre noi nu a crezut că întreaga suflare românească va vibra astfel la Jubileul de 90 de ani al Majestăţii Sale Regelui.
A fost mai mult decât încredere, admiraţie şi respect. A fost un fel de zid al afecţiunii şi al nevoii de Rege, ridicat pentru a ocroti ceva de care avem noi înşine, ca Naţiune, nevoie. Un om care să ne reprezinte demnitatea, mândria şi speranţa.
Toţi colaboratorii noştri au depus un efort admirabil pentru reuşita celebrărilor din întreg anul 2011. Ne-am gândit că munca a doi dintre ei ar putea fi oferită, cu folos, cititorilor, sub forma unui album de fotografii al Jubileului, publicat imediat după încheierea festivităţilor.
Ioan-Luca Vlad şi Daniel Angelescu, primul prin textul său, al doilea prin imaginile sale, vă oferă o poveste fascinantă a ceea ce s-a întâmplat în mai, octombrie şi noiembrie 2011, când Regele nostru a împlinit 90 de ani.
Ei fac parte dintr-o echipă în mare parte tânără, plină de suflet şi de competenţă, formată din Constanţa Iorga, Ion Tucă, Sandra Gătejeanu, Cristina Parii, Radu Ghină, Alexandru Oprean, Mircea Suciu, Liana Greavu, Costin Semen, Sebastian Brânzaş, Florin Seuşan, Eugenia Ilie, Viorica Călin, Roxana Tache, Elena Ignat, Dan Geicu, Tincuţa Cudinov,
Dorina Dumitru, Ion Ştefan, Decebal Rădulescu, Valentin Brînzilă, fără de care Jubileul nu ar fi putut avea loc. Lor li s-au alăturat aproape 40 de studenţi şi tineri voluntari, care poartă cu mândrie, la toate evenimentele regale, numele de Honorary Equerries, adică Scutieri de Onoare.
Au mai fost o serie de personalităţi, companii şi furnizori ai Casei Regale, care au oferit cu generozitate munca lor, pentru a face Jubileul cu adevărat de neuitat. Ei au fost generoşi şi atenţi, plini de energie creatoare şi de entuziasm. Ne-au stat alături importante instituţii ale Statului.
Regina şi surorile mele, alături de Principele Radu, de mine şi de toată familia, vă mulţumim că împărtăşiţi bucuria amintirii acestei aniversări definitorii pentru Coroana României, pentru istoria, prezentul şi viitorul ţării.

Margareta, Principesa Moştenitoare