Fotograful Regelui

August 18th, 2012,

Text de Corina Anghel

Fotografii de Octavian Tibăr și Daniel Angelescu

În calitate de fotograf oficial al Familiei Regale a României, Daniel Angelescu trăieşte de ani buni ca într-o poveste cu regi şi regine. Dar, ca în poezia lui Kipling, deşi păşeşte alături de Rege, şi-a păstrat firea. Cu demnitate şi modestie.

Îl întâlnesc adesea, cu aparatul foto, la evenimentele publice ale Familiei Regale a României. Alert, ubicuu şi discret în acelaşi timp, înfăşurat parcă într-o centură de genţi negre, burduşite cu aparate şi obiective foto. Privindu-i lucrările pe site-urile Casei Regale şi postările pe reţelele de socializare îţi dă impresia unui fotograf pasionat, care nu ratează nici una dintre clipele de graţie ale familiei sale. Poate că sună a lezmajestate, dar Daniel Angelescu şi-a găsit, la Palatul Elisabeta, familia de suflet.

❙ Cum aţi ajuns fotograf?

– Unchiul meu era fotograf amator, avea laboratorul în baie, după modelul vremilor dinainte de ’89. Mă lua pe lângă el când lucra şi mi-a deschis gustul pentru arta asta. Tot de la el am aflat istoria regalităţii în România, ca pe o poveste frumoasă. Priveam monedele acelea de 100 de lei, cu efigia Regelui Mihai I, şi mă miram: „Cum, noi am avut regi?“

❙ Aţi făcut „şcoală“, cu nume de referinţă?

– Am ajuns în arta fotografică cumva invers, prin industria fotografică. „Şcoala“ mea a fost laboratorul Kodak, din magazinul Unirea, unde am lucrat din ’96 până în 2010. Acolo am făcut „cursuri“ cu cei mai buni fotoreporteri ai noştri. Nume de referinţă? Da. Marius Bărăgan, Tibi Tibăr, Cosmin Bumbuţ, Alex Gâlmeanu, Doru Amăriucăi. Ei îşi developau filmele, scoteau pozele, iar eu învăţam meserie. Din mers. Cum se pun luminile, încadrări, diafragme, folosirea obiectivelor…

❙ Învăţaţi mereu?

– Înveţi. Că n-ai încotro. Evoluţia e rapidă, tehnologia te obligă să te adaptezi, citesc despre tot ce apare nou, chiar dacă nu am acces imediat la aparatura de ultimă oră. Suntem o comunitate, noi, fotografii profesionişti, împărtăşim orice informaţie nouă, învăţăm mereu tehnici, într-un ritm care însă ne fură timp şi ne lasă adesea fără acel răgaz necesar artistului să gândească o compoziţie. Nu mai avem timp să ne lăsăm inspiraţi. Ca să vă fie mai clar, gândiţi-vă că, la fotografierea unui eveniment, aparatele de azi sunt ca nişte mitraliere, tragem sute de cadre, pe repede înainte, iar alegerea celei mai bune fotografii vine după, prin selecţie. Sigur, funcţionează şi inspiraţia, dar într-o mai mică măsură şi provenind în special din experienţă. Din punctul meu de vedere, prin trecerea de la film la digital, s-a pierdut ceva. Cel puţin în fotografia de reportaj – şi aici se includ nunţile, botezurile… Inspiraţiei îi mai rămâne o şansă în fotografia de studio, de produs, de peisaj.

❙ Dacă ar fi să schimbaţi ceva în viaţa dv. profesională, ce alt drum aţi alege?

– Am absolvit liceul de aviaţie, dorindu-mi să conduc avioane. Deci… pilot!

Citatul preferat din discursul în Parlament al Regelui Mihai I al României, din 25 octombrie 2011: „Cea mai frumoasă coroană regală este încrederea şi dragostea românilor”

❙ Ce tip de fotografie preferaţi?

– Instantanee, fotografie de exterior, peisaj. De fapt, le-am încercat pe toate: fotografie de produs, de studio… Dar sufletul îmi rămâne la cea de reportaj. Cu toate că nu mă duc la orice eveniment, sunt oarecum selectiv. Am fost solicitat şi la Cupa Ministerului Afacerilor Externe, la care membrii corpurilor diplomatice se întrec în toate sporturile. O experienţă interesantă.

❙ Dacă vi s-ar cere sfatul, ce argumente pro şi contra meseriei de fotograf aţi aduce?

– E o meserie care îţi răsplăteşte din plin sufletul. Asta, deşi eu sunt foarte critic cu mine şi întotdeauna găsesc ceva care putea fi făcut mai bine, ceea ce e frustrant uneori. Pe de altă parte, spre deosebire de pictură, unde eşti stăpânul elementelor de pe pânză, le schimbi cum vrei, în arta fotografică, pentru că nu poţi schimba realitatea din vizor, ai nevoie poate de mai mult talent, ca să descoperi „picturalul“, acolo unde cei mai mulţi nu-l văd. Ca argument contra… din fotografie nu se scot uşor bani. Şi atunci trebuie să faci o balanţă, să vezi cât de departe eşti dispus să mergi în cariera asta.

❙ Aveţi vreun fotograf preferat? De la noi sau din lume?

– Îmi place fotografia de studio pe care o realizează Marius Bărăgan. Şi, desigur, sunt mari artişti în lume.

„Mi-ar fi plăcut să trăiesc în perioada dintre cele două războaie mondiale şi să imortalizez societatea de atunci, Casa Regală, eleganţa şi demnitatea unei lumi pierdute.“

❙ Ce faceţi dacă într-o zi vă simţiţi rău şi aveţi programată o şedinţă foto sau un eveniment de fotografiat?

– Mi s-a întâmplat o singură dată, dar m-am dus aşa cum eram, încercând să nu se reflecte în fotografii indispoziţia mea. Mort – copt, sunt acolo, ca un soldat. Dar există şi formula „sună un prieten“ (râde).

❙ În general, câte poze faceţi, ca să alegeţi din ele pe cea mai bună?

– Marja de eroare este cam de 20%, dată şi de mişcările neaşteptate ale subiecţilor.

❙ Primul contact direct cu regalitatea?

– În 1992, de Paşte, am fost şi eu acolo, la Continental, în mulţimea de sub balconul Regelui. Un puşti de 18 ani, încercând să prindă pe peliculă toată emoţia aceea copleşitoare, cu un Practika, cu obiectiv slăbuţ rău.

Familia Regală a României, la Palatul Elisabeta

❙ Cum aţi ajuns fotograful oficial alFamiliei Regale?

– Printr-o întâmplare. Cum ziceam mai devreme, pe formula „sună un prieten“. Marius Bărăgan realiza fotografiile oficiale ale Familiei Regale, acelea gen studio, în birou, în parcul palatului. Era în 2006, când s-a anunţat vizita oficială a Principelui Moştenitor Alexandru al II-lea şi a Principesei Ecaterina a Serbiei. Marius ştia că fac mai multă fotografie de reportaj decât el şi mi-a propus să „acopăr“ eu evenimentul, care se desfăşura la Sinaia şi în diferite puncte ale Bucureştiului. Acela a fost momentul de plecare, urmat de o perioadă de tatonări; nu eram nici un mare nume în fotografie, nici nu ştiam o mulţime de lucruri despre cum te porţi în preajma membrilor Familiei Regale… Treptat, însă, le-am învăţat pe toate, cu ajutorul lor şi al staff-ului. Nu mi s-au reproşat niciodată greşelile, cel mult mi s-a arătat cu multă discreţie şi căldură care este protocolul, atunci când îl încălcam din neştiinţă. De fapt, sunt lucruri de bun simţ. Iar dacă eşti atent la detalii, dacă ai şi afinitate pentru un comportament născut din nobleţe şi discreţie, lucrurile se leagă firesc, chiar şi în plan sufletesc.

❙ Ce ştiţi despre celebra fotografie din 1992 cu regele Mihai plutind parcă deasupra mulţimii, undeva pe Calea Victoriei?

– Printată în Germania, pe aluminiu, acum se află înrămată la Palatul Elisabeta. Este destul de mare, 100 pe 70 cm, n-a fost foarte simplu să o reproduc, pentru că suportul metalic reflecta lumina.

❙ V-aţi gândit să faceţi o expoziţie cu Familia Regală în fotografiile dv.?

– Aş fi onorat să adun într-o expoziţie, ca un fel de încununare a colaborării mele de până acum cu Familia Regală, lucrările apărute în albumul Jubileul Regelui, realizat din iniţiativa Alteţei Sale Regale Principele Radu.

❙ Cum l-aţi descrie în trei cuvinte pe Majestatea Sa?

– În trei cuvinte, ar fi aşa: demn, integru şi modest. Dar e mult mai mult de-atât. Eu nici acum nu m-am obişnuit cu prestanţa Majestăţii Sale. Este copleşitoare, deşi Majestatea Sa este cu adevărat foarte modest. Cum spuneam, am crescut în valorile regalităţii. Dar una e să le cunoşti şi alta e să le simţi direct. După schimbarea pe care a produs-o în mine această apropiere, cred că – fac un exerciţiu de imaginaţie – dacă fiecare român ar sta în preajma Regelui Mihai I măcar trei zile, România ar deveni alta. Apoi, sunt simbolurile istorice pe care le reprezintă: parte integrantă a identităţii României, este cel mai în vârstă cap încoronat al Europei şi monarhul cu cei mai mulţi ani (85) de la prima încoronare.

❙ Dintre momentele trăite lângă membrii Familiei Regale, pe care le-aţi alege să le povestiţi, la bătrâneţe, nepoţilor? Momente deopotrivă emoţionante sau amuzante.

– Eram la Peleş, în 2009, mai mulţi fotografi şi cameramani, încercând să prindem momente din vizita la castel a familiei regale şi a oaspeţilor lor de seamă. Era aniversarea Alteţei Sale Regale Principesa Margareta. „Alaiul“ ajunsese într-un salon larg şi foarte înalt, iar Majestatea Sa a ieşit în balcon, să facă poze cu aparatul său. Noi, în spate, cu „armele“ la ochi. Deodată, Majestatea Sa se întoarce şi ne fotografiază, zâmbind: „Iată v-am făcut şi eu vouă o fotografie!“

Sursa:http://revistaflacara.ro/fotograful-regelui/

Advertisements

Imagini de la ceremonia “Regele, Doctor Honoris Causa al Universității din Iași”

Ieri, 8 mai 2012, a avut loc ceremonia acordării titlului de Doctor Honoris Causa al Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași Majestății Sale Regelui.

Fotografii de Daniel Angelescu


















Ion Caramitru distins de Rege la împlinirea vârstei de 70 de ani

            Majestatea Sa Regele a acordat maestrului Ion Caramitru Decorația regală Nihil Sine Deo cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani. Ceremonia a avut loc în Sala Regilor la Palatul Elisabeta, în seara de 18 aprilie 2012. Distincția a fost înmânată de Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare, în numele Regelui, în prezența unui număr de personalități din viața artistică, științifică, economică și a membrilor familiei domnului Caramitru.
Evenimentul a fost urmat de un dineu oferit de Principesa Moștenitoare și Principele Radu sărbătoritului, familiei și prietenilor săi.   








Fotografii de Daniel Angelescu

Sursa: http://www.princeradublog.ro/jurnal/ion-caramitru-distins-de-rege-la-implinirea-varstei-de-70-de-ani/ 

Elevii Colegiului German Goethe și ai Colegiului Național Iulia Hasdeu la Palatul Elisabeta


Săptămâna trecută ASR Principele Radu a primit la Palatul Elisabeta reprezentanți a două importante licee bucureștene: directorul, profesori și elevi de la Colegiul German Goethe și de la Colegiul Național Iulia Hasdeu. Împreună, ei au participat anul trecut la organizarea unui concurs de istorie națională modernă, plasând Monarhia în centrul subiectelor de la concurs. Colegiul German Goethe este inițiatorul acestui proiect anual.

Nu este pentru prima oară când Familia Regală se întâlnește sau este gazda celor două licee. Majestățile Lor Regele Mihai și Regina Ana au vizitat Colegiul Național Iulia Hasdeu de două ori în ultimii ani. Colegiul German Goethe are legături solide cu Casa Regală și a fost oaspetele Palatului Elisabeta în alte ocazii.

Musafirii au vizitat grădina, Galeria de artă, saloanele și Sala Regilor, precum și biroul Majestății Sale. În Sala Regilor, apoi, au stat de vorbă cu ASR Principele Radu despre proiectele lor viitoare.

Ambele licee au fost invitate la evenimentele publice de luna viitoare, la reședința regală de la București.

Fotografii de Daniel Angelescu












Sursa: http://www.princeradublog.ro/jurnal/elevii-colegiului-german-goethe-si-ai-colegiului-national-iulia-hasdeu-la-palatul-elisabeta/

Fotografii de la lansarea albumului Jubileul Regelui 90 (II)

Dragi prieteni ai blogului,
Am plăcerea deosebită să vă mai impărtăşesc câteva fotografii realizate de doamna Mădălina Corina Diaconu, jurnalistă la Radio ProDiaspora, la lansarea albumului “Jubileul Regelui 90” găzduit de Librăria Bastilia în data de 30 Martie 2012. Totodată vreau să vă mulţumesc pentru numărul mare de vizualizări care au fost înregistrate de blogul meu în zilele imediat următoare lansării.
Vizionare plăcută:

Soprana Nelly Miricioiu sarbatorita la Palatul Elisabeta

Sambata, 31 martie 2012, in prezenta Altetelor Lor Regale Principesa Mostenitoare si Principele Radu ai Romaniei, Sala Regilor a Palatului Elisabeta a gazduit un concert extraordinar al sopranei Nelly Miricioiu si mezzosopranei Marianne Cornetti, acompaniate de Camerata Regala.

Concertul de gala a aniversat implinirea varstei de 60 de ani de catre doamna Nelly Miricioiu. In programul de sala au fost incluse piese apartinand compozitorilor Sergei Rachmaninoff, Giuseppe Verdi, Andrew Lloyd Weber, Vincenzo Bellini, Camille Saint-Saens dar si piese apartinand unor compozitori autohtoni.

Imediat dupa incheierea concertului, doamnei Nelly Miricioiu, i-a fost conferita de catre Principesa Mostenitoare a Romaniei, in numele Majestatii Sale Regelui, Decoratia Regala „Nihil Sine Deo”, pentru ca a dus renumele Romaniei pe toate meleagurile, prin maiestria cu care interpreteaza un vast repertoriu, cuprinzand atat marile capodopere ale operei tuturor timpurilor, cat si opere rare, pe care prin talentul sau le aduce la cunostinta publicului, pentru demnitatea si profesionalismul dovedite pe parcursul întregii sale cariere si pentru sustinerea publica a evenimentelor Familiei Regale.

In sala s-au aflat posesorii Crucii Casei Regale a Romaniei, care au aniversat, ca in fiecare an, ziua acestei decoratii. Printre invitati s-au mai numarat si o serie de personalitati ale vietii culturale, academice si economice din Romania, Europa si Statele Unite ale Americii, dar si membrii ai Corpului Diplomatic acreditat la Bucuresti.

Seara s-a incheiat cu o receptie gazduita de Galeria de Arta a Palatului Elisabeta si cu un dineu, in Sufrageria Mare, oferite de Altetele Lor Regale in onoarea sopranei Nelly Miricioiu pentru aniversarea zilei de nastere.

Fotografii de Daniel Angelescu

Sursa: http://www.princeradu.ro/news/4587/17/Soprana-Nelly-Miricioiu-sarbatorita-la-Palatul-Elisabeta/