DE CE REGELE MIHAI

Jurnal de bord, Sep 4, 2012

de AURORA MARTIN

Blestemul culturilor mici plasează România într-un spaţiu cultural, uneori chiar şi geografic, necunoscut pentru străini. De aceea, când participi, ca român, la o conferinţă internaţională, trebuie să munceşti mult mai mult decât un american, de exemplu, pentru a te remarca şi a demonstra că valoarea nu ţine seama de coordonate geopolitice. Am luat mereu acest blestem ca pe o provocare şi am căutat să îl transform în binecuvântare, stârnind străinilor dorinţa de a întâlni şi alţi români sau curiozitatea de descoperi şi mai mult din cultura română.

Aşa s-a întâmplat şi la Caux, în Elveţia, unde, de trei ani, particip la Human Security Forum, alături de circa 400 de personalităţi din mediul guvernamental şi non guvernamental, diplomatic şi universitar din întreaga lume. Bucuria de a reîntâlni oameni care ştiau România prin mine, mi-a fost umbrită, în vara aceasta, de îngrijorarea lor pentru degringolada politică din ţară. România era prezentă, într-adevăr, la toate ştirile, şi nu într-un fel de care să fiu mândră. Cei care mă apreciau, acum mă compătimeau. Iluştrii noştri politicieni coborâseră România la nivelul ţărilor din lumea a treia.

Cu această mâhnire în suflet, am nimerit, într-o zi, la masa de prânz lângă Dick. Nu ştiam cine e, dar am văzut că a plecat în timpul mesei. O doamnă în vârstă mi-a spus:

“- Dick are emoţii. Va fi condus să-l viziteze pe Regele Mihai acasa la el. Sunt prieteni încă din tinereţe.” Dick are, într-adevăr, puţin peste 90 de ani. Vestea m-a emoţionat, de parcă eu însămi aş fi plecat după Dick…

A doua zi oamenii mă opreau conspirativ: „Ai aflat? Însuşi Regele Mihai a deschis uşa!” „Ştii, erau aici şi Pincipesa Margareta împreună cu Principele Radu…”. „Principele Radu a vrut să ne servească personal cafeaua… Ce onoare…” „Trebuie să fiţi tare mândri voi, românii, să aveţi un Rege aşa de impozant şi aşa de umil…” „Prin anii 60, Regele Mihai şi Regina Ana veneau cu fetele aici. Uite, fetele se jucau acolo, lângă fereastră. Mai tîrziu s-au implicat şi ele, cu atâta dedicaţie în activităţile noastre din Initiatives of Change …”

Aerul de legendă ce învăluia Familia Regală românească m-a făcut să-mi înalţ din nou privirea cu demnitate. Imaginea mocirlei politice din ţară se estompa şi pentru mine, şi pentru cei care, şi numai rostind numele Regelui Mihai, se luminau.

România strălucea din nou prin Regele Mihai. Cum este firesc, dealtfel.

Sursa: http://www.stelian-tanase.ro/zona-libera/bucuresti-strict-secret-rose-pompon-si-tolstoi/

Advertisements

Femei in CTRL: La doar 26 de ani, Sandra Gatejeanu Gheorghe este Directorul de Protocol al Casei Regale a Romaniei

Sursa: http://www.perfecte.ro/joburi/femei-in-ctrl-la-doar-26-de-ani-sandra-gatejeanu-gheorghe-este-directorul-de-protocol-al-casei-regale.html

Daca ati avut privilegiul sa participati la un eveniment organizat de Palatul Elisabeta recent, probabil ati remarcat o tanara bruneta, cu tinuta eleganta si silueta delicata, care paseste insesizabil printre invitati, asigurandu-se ca totul se desfasoara impecabil, conform normelor de eticheta si de protocol. Este vorba despre Sandra Gatejeanu Gheorghe, cea care, de patru ani incoace, detine functia de Director de Protocol al Casei Regale a Romaniei.

Esti absolventa a Facultatii de Drept si a celei de Stiinte Politice. Ce visai sa fii pe vremea cand erai studenta?

Mi-am dorit foarte mult să urmez ambele facultăți, motiv pentru care am muncit foarte mult în cei patru ani de facultate dar am avut și satisfacții foarte mari. În cadrul ambelor instituții am urmat cursurile la zi, astfel că dacă dimineața eram la Drept, după prânz mă mutam la Științe Politice și invers. La finalul studiilor oscilam între o carieră în diplomație și o carieră de magistrat, dar destinul a ales pentru mine.

Dar inainte de asta, cand erai mica, aveai fantezii cu tine ca Printesa, ca majoritatea fetitelor?

Nu îmi aduc aminte. Însă înainte să lucrez pentru Familia Regală a României citeam foarte mult despre monarhiile lumii și despre regalitatea europeană. Îmi amintesc și acum luna mai 2004 când am urmărit la televizor Nunțile Regale ale Principilor Moștenitori din Danemarca și Spania.

La doar 26 de ani esti Director de Protocol al Casei Regale a Romaniei. Cum ai ajuns aici?

Am aflat de la un coleg de la Facultatea de Drept că se făceau angajari pentru postul de consilier al Alteței Sale Regale Principelui Radu, care, la acel moment, deținea funcția de Reprezentant Special al Guvernului României. După mai multe testări am obținut postul de expert guvernamental în cadrul Biroului Reprezentantului Special al Guvernului, însă cel mai important moment a fost interviul cu Principele Radu.

Întâlnirea a avut loc în preajma Sărbătorilor Pascale, în Vinerea Mare, la Palatul Elisabeta. Deși sunt o fire timidă, am încercat să îmi ascund emoțiile și cred că m-am descurcat bine. După câteva săptămâni mi-am început activitatea intrând direct în comitetul extins de organizare a Nunții de Diamant a Majestăților Lor Regelui Mihai și Regina Ana.

Trecerea de la consilier al Principelui Radu la Director de Protocol al Casei MS Regelui a avut loc în octombrie 2008, când, după ce Alteța Sa Regală Principele s-a retras din funcția de Reprezentant Special al Guvernului, împreună cu Principesa Moștenitoare mi-au propus noua poziție.

Ce presupune, concret, jobul tau?

Jobul meu presupune o multitudine de activități și pot spune că nicio zi nu seamănă cu cealaltă. Directorul Protocolului coordonează vizitele oficiale ale Familiei Regale a României în străinătate, dar și Călătoriile Regale realizate în România de membrii Familiilor Regale străine, la invitația Principesei Moștenitoare și a Principelui Radu, păstrează legătura cu Casele Regale Europene și ale lumii, organizează prezența membrilor Familiei Regale Române la evenimentele publice din țară, se ocupă de legătura cu misiunile diplomatice acreditate la București, dar și cu misiunile României din străinătate, organizează evenimentele Familiei Regale, fie că este vorba despre Jubilee sau Seri ale Palatului Elisabeta, Dineuri, Ceremonii de Decorări.

Din păcate, în instituțiile din România nu se acordă o importanță foarte mare acestui domeniu extrem de important atât pentru mediul public cât și pentru cel privat. Eu sunt și membră a Asociației Române de Protocol unde, împreună cu colegii mei, încercăm să răspândim cunoștințele privind normele de protocol și ceremonial.

Care sunt satisfactiile pe care ti le ofera slujba? Dar frustrarile?

Oricine este în slujba Regelui Mihai nu poate avea frustrări. Pentru mine este un privilegiu și o bucurie să pot lucra pentru Familia Regală a României. Nu poți să nu fii fericit că pentru fiecare activitate reușită membrii Familiei Regale îți mulțumesc, că dacă ești sunat peste program prima frază pe care o auzi este ,, Îmi cer scuze că vă deranjez în timpul dumneavoastră liber”. Pentru mine și cred că și pentru colegii mei, Palatul Elisabeta este ,,casa” noastră, locul unde ne petrecem, cu plăcere, aproape toată ziua.

Ai avut pana acum o situatie de criza la locul de munca?

Orice activitate publică, începând cu un dineu restrâns și finalizând cu un Jubileu Aniversar nu este lipsită de situații tensionate. Întotdeauna apar modificări de ultim moment – un invitat care nu mai vine la dineu deși confirmase prezența, situație în care întregul amplasament la masă trebuie schimbat pentru a respecta ordinea de precădere sau o coloană oficială mult prea mare ce nu reușește să păstreze ordinea mașinilor componente în traficul din București.

Cu o situație specială ne-am confruntat la Jubileul Aniversar al Principesei Moștenitoare, când la întoarcerea de la Sinaia spre București cele două autocare ce transportau musafirii străini s-au ciocnit. Din fericire nimeni nu a fost rănit grav, însă cu toții ne-am speriat. În plus, musafirii străini nu mai aveau cu ce să se deplaseze de la Hotel la Opera Națională din București, acolo unde avea loc Concertul de Gală. Cu toate aceste peripeții am reușit să ne descurcăm. Jubileul a fost apreciat de toate Familiile Regale străine prezente, desi suntem o echipa mica.

Iti amintesti prima intalnire pe care ai avut-o cu Majestatile Lor Regele Mihai si Regina Ana?

Da, i-am întîlnit pe Majestățile Lor cu ocazia întoarcerii oficiale a Regelui Mihai la Castelul Peleș după șaizeci de ani. A fost un eveniment istoric și îmi aduc aminte că au fost foarte mulți oameni prezenți. Familia Regală a ieșit pe Poarta Suveranilor din Castel iar Regele Mihai a ținut un discurs emoționant.

Calatoresti mult in interes de serviciu. Care e cel mai exotic loc vizitat si cu ce ocazie ai mers acolo?

Cred că cel mai exotic loc vizitat în interes de serviciu a fost Statul Qatar. Am avut privilegiul să-i însoțesc pe Principesa Moștenitoare și Principele Radu în vizita oficială pe care au efectuat-o la invitația Emirului Statului Qatar, în noiembrie 2009.

Ai participat la nunta Printesei Victoria a Suediei si la cea a Printului William. Cum a fost sa fii prezenta la o nunta regala?

Da, în calitate de Director de Protocol am avut privilegiul să însoțesc pe Majestățile Lor și pe Altețele Lor Regale la evenimente unice. Într-adevăr, am participat la căsătoria Principesei Moștenitoare a Suediei în iunie 2010, la căsătoria Ducelui și a Ducesei de Cambridge în aprilie 2012, la Jubileul de 60 de ani al Principelui de Wales în noiembrie 2008, dar și la vizite oficiale în Qatar, Iordania, Germania și Marea Britanie.

Nu cred că pot descrie sentimentele care m-au încercat la aceste evenimente. Ce vă pot spune este că nunta de la Stockholm a fost preferata mea. Povestea de dragoste dintre Principesa Victoria și Principele Daniel este foarte frumoasă, orașul era pregătit de sărbătoare fiind decorat cu zeci de mii de flori și au fost reprezentate aproape toate Familiile Regale Europene și ale lumii.

Atât concertul de la Filarmonică din preziua căsătoriei, cât și ceremonia de la catedrala veche de peste 700 de ani au fost emoționante și, în plus, nunta a avut loc chiar de ziua mea.

Apropo de asta, care este cea mai frumoasa amintire profesionala pe care o ai?

Cea mai frumoasă amintire profesională pe care o am este legată de ceremonia de decorare în cadrul căreia am primit de la Majestatea Sa Regele Mihai I Medalia pentru loialitate. Eu particip de obicei la toate investiturile realizate de Majestatea Sa sau de Principesa Moștenitoare și sunt foarte emoționată de fiecare data, însă atunci când am primit eu decorația a fost incredibil.

A fost cea mai fericită zi din viața mea, mai ales că această decorație este semnul prețuirii Majestății Sale față de românii sau străinii care au dovedit încredere și loialitate în destinul Familiei Regale din România, făcând eforturi pentru a sprijini principiile binefăcătoare ale Coroanei în țara noastră.

Esti si profesor asociat la Facultatea de Drept. Cum crezi ca te percep studentii, prin prisma functiei tale?

Da, într-adevăr sunt colaborator în cadrul Facultății de Drept a Universității din București la disciplinele Drept Roman și Istoria Statului și a Dreptului Românesc. Cred că sunt un profesor sever, care încearcă să formeze studenții pentru cariera viitoare, atât din punct de vedere profesional dar și moral.

Nu cred că jobul meu îi face să mă privească altfel pentru că majoritatea profesorilor din cadrul Facultății de Drept dețin sau au deținut funcții publice (Miniștrii ai Justiției, ai Afacerilor Externe, ai Muncii, Avocatul Poporului, Judecători ai Curții Constituționale).

Porti mereu tinute elegante si participi la evenimente care au un cod vestimentar strict. Nu e obositor sa fii tot timpul la patru ace?

Întotdeauna am preferat stilul elegant, deci pentru mine nu este obositor să respect dress code-ul impus la evenimentele ce se desfășoară în prezența Familiei Regale. Pentru ținutele casual îmi rămân week-endurile libere și vacanțele.

Dintre toate tinutele purtate pana acum la evenimentele oficiale, care a fost preferata ta?

Nu cred că am o ținută preferată însă îmi plac foarte mult rochiile Irinei Schrotter și cele create de designerul Rhea Costa.

Apropo de tinute frumoase, rochia ta de mireasa a fost absolut superba. Cine este designerul?

Mulțumesc frumos. Rochia a fost adusă din Spania și este creată de atelierul La Sposa. A fost prima rochie probată și cea la care m-am întors după multe vizite în magazinele de profil.

Altetele Lor Regale, Principesa Margareta si Principele Radu, au participat la nunta ta. Cum a fost acel moment?

Pentru mine slujba de la Biserica Sfântul Elefterie a fost cel mai emoționant și fericit moment din viața mea personală. Faptul că Altețele Lor Regale ne-au onorat cu prezența a fost incredibil. Am avut foarte mari emoții pentru că îmi doream ca totul să iasă bine, pe de o parte în calitate de mireasă, iar pe de altă parte în calitate de Director de Protocol al Casei Regale. Și invitații eu fost impresionați de prezența Altețelor Lor Regale.

Povesteste-mi putin despre tine si sotul tau – cum v-ati cunoscut?

Ne-am cunoscut la Facultatea de Drept unde eram colegi de an. Suntem împreună de cinci ani și jumătate. Destinul a făcut să ne întâlnim și să ne revedem în repetate rânduri, dându-ne astfel seama că vrem să ne construim un viitor împreună. Ne-am logodit de ziua mea, în 2009, și un an mai târziu, în septembrie, ne-am căsătorit.

Stiu ca va place sa calatoriti. Unde mergeti anul acesta in vacanta?

Anul acesta am ales să vizităm Portugalia dar ne-am păstrat câteva zile și pentru România. Vrem să mergem pe Transfăgărășean și pe Șoseaua Transalpină.

Ce faci cand vrei sa te relaxezi, sa te rasfeti?

Îmi place să fac sport – fie că este vorba despre înot, echitație, tenis de camp sau schi. De asemenea, îmi place să citesc o carte bună, să ies în oraș cu prietenii, să fac drumeții, să descopăr orașe noi dar și să merg la cumpărături.

Care e ultima carte buna pe care ai citit-o?

“First Ladies. De la Eleonor Roosevelt la Hillary Clinton”, scrisă de Regine Torrent. Este o carte despre unsprezece Prime doamne din istoria americană a secolului al XX-lea.

Dar ultimul film pe care l-ai vazut?

Men in Black 3.

Lucrezi ca avocat, esti director de protocol la Casei Regale, predai la universitate – cand mai ai timp pentru tine si pentru sotul tau?

Din fericire și el are un program destul de încărcat așa că, deși avem puțin timp liber, încercăm să îl exploatăm la maximum. Important este să faci ceea ce îți place, să ai satisfacția lucrului bine făcut și să lupți întotdeauna pentru ceea ce-ți dorești. Dacă ești mulțumit cu ceea ce faci, cu viața pe care o ai , reușești să îți faci și timp pentru micile plăceri ale vieții.

Fotograful Regelui

August 18th, 2012,

Text de Corina Anghel

Fotografii de Octavian Tibăr și Daniel Angelescu

În calitate de fotograf oficial al Familiei Regale a României, Daniel Angelescu trăieşte de ani buni ca într-o poveste cu regi şi regine. Dar, ca în poezia lui Kipling, deşi păşeşte alături de Rege, şi-a păstrat firea. Cu demnitate şi modestie.

Îl întâlnesc adesea, cu aparatul foto, la evenimentele publice ale Familiei Regale a României. Alert, ubicuu şi discret în acelaşi timp, înfăşurat parcă într-o centură de genţi negre, burduşite cu aparate şi obiective foto. Privindu-i lucrările pe site-urile Casei Regale şi postările pe reţelele de socializare îţi dă impresia unui fotograf pasionat, care nu ratează nici una dintre clipele de graţie ale familiei sale. Poate că sună a lezmajestate, dar Daniel Angelescu şi-a găsit, la Palatul Elisabeta, familia de suflet.

❙ Cum aţi ajuns fotograf?

– Unchiul meu era fotograf amator, avea laboratorul în baie, după modelul vremilor dinainte de ’89. Mă lua pe lângă el când lucra şi mi-a deschis gustul pentru arta asta. Tot de la el am aflat istoria regalităţii în România, ca pe o poveste frumoasă. Priveam monedele acelea de 100 de lei, cu efigia Regelui Mihai I, şi mă miram: „Cum, noi am avut regi?“

❙ Aţi făcut „şcoală“, cu nume de referinţă?

– Am ajuns în arta fotografică cumva invers, prin industria fotografică. „Şcoala“ mea a fost laboratorul Kodak, din magazinul Unirea, unde am lucrat din ’96 până în 2010. Acolo am făcut „cursuri“ cu cei mai buni fotoreporteri ai noştri. Nume de referinţă? Da. Marius Bărăgan, Tibi Tibăr, Cosmin Bumbuţ, Alex Gâlmeanu, Doru Amăriucăi. Ei îşi developau filmele, scoteau pozele, iar eu învăţam meserie. Din mers. Cum se pun luminile, încadrări, diafragme, folosirea obiectivelor…

❙ Învăţaţi mereu?

– Înveţi. Că n-ai încotro. Evoluţia e rapidă, tehnologia te obligă să te adaptezi, citesc despre tot ce apare nou, chiar dacă nu am acces imediat la aparatura de ultimă oră. Suntem o comunitate, noi, fotografii profesionişti, împărtăşim orice informaţie nouă, învăţăm mereu tehnici, într-un ritm care însă ne fură timp şi ne lasă adesea fără acel răgaz necesar artistului să gândească o compoziţie. Nu mai avem timp să ne lăsăm inspiraţi. Ca să vă fie mai clar, gândiţi-vă că, la fotografierea unui eveniment, aparatele de azi sunt ca nişte mitraliere, tragem sute de cadre, pe repede înainte, iar alegerea celei mai bune fotografii vine după, prin selecţie. Sigur, funcţionează şi inspiraţia, dar într-o mai mică măsură şi provenind în special din experienţă. Din punctul meu de vedere, prin trecerea de la film la digital, s-a pierdut ceva. Cel puţin în fotografia de reportaj – şi aici se includ nunţile, botezurile… Inspiraţiei îi mai rămâne o şansă în fotografia de studio, de produs, de peisaj.

❙ Dacă ar fi să schimbaţi ceva în viaţa dv. profesională, ce alt drum aţi alege?

– Am absolvit liceul de aviaţie, dorindu-mi să conduc avioane. Deci… pilot!

Citatul preferat din discursul în Parlament al Regelui Mihai I al României, din 25 octombrie 2011: „Cea mai frumoasă coroană regală este încrederea şi dragostea românilor”

❙ Ce tip de fotografie preferaţi?

– Instantanee, fotografie de exterior, peisaj. De fapt, le-am încercat pe toate: fotografie de produs, de studio… Dar sufletul îmi rămâne la cea de reportaj. Cu toate că nu mă duc la orice eveniment, sunt oarecum selectiv. Am fost solicitat şi la Cupa Ministerului Afacerilor Externe, la care membrii corpurilor diplomatice se întrec în toate sporturile. O experienţă interesantă.

❙ Dacă vi s-ar cere sfatul, ce argumente pro şi contra meseriei de fotograf aţi aduce?

– E o meserie care îţi răsplăteşte din plin sufletul. Asta, deşi eu sunt foarte critic cu mine şi întotdeauna găsesc ceva care putea fi făcut mai bine, ceea ce e frustrant uneori. Pe de altă parte, spre deosebire de pictură, unde eşti stăpânul elementelor de pe pânză, le schimbi cum vrei, în arta fotografică, pentru că nu poţi schimba realitatea din vizor, ai nevoie poate de mai mult talent, ca să descoperi „picturalul“, acolo unde cei mai mulţi nu-l văd. Ca argument contra… din fotografie nu se scot uşor bani. Şi atunci trebuie să faci o balanţă, să vezi cât de departe eşti dispus să mergi în cariera asta.

❙ Aveţi vreun fotograf preferat? De la noi sau din lume?

– Îmi place fotografia de studio pe care o realizează Marius Bărăgan. Şi, desigur, sunt mari artişti în lume.

„Mi-ar fi plăcut să trăiesc în perioada dintre cele două războaie mondiale şi să imortalizez societatea de atunci, Casa Regală, eleganţa şi demnitatea unei lumi pierdute.“

❙ Ce faceţi dacă într-o zi vă simţiţi rău şi aveţi programată o şedinţă foto sau un eveniment de fotografiat?

– Mi s-a întâmplat o singură dată, dar m-am dus aşa cum eram, încercând să nu se reflecte în fotografii indispoziţia mea. Mort – copt, sunt acolo, ca un soldat. Dar există şi formula „sună un prieten“ (râde).

❙ În general, câte poze faceţi, ca să alegeţi din ele pe cea mai bună?

– Marja de eroare este cam de 20%, dată şi de mişcările neaşteptate ale subiecţilor.

❙ Primul contact direct cu regalitatea?

– În 1992, de Paşte, am fost şi eu acolo, la Continental, în mulţimea de sub balconul Regelui. Un puşti de 18 ani, încercând să prindă pe peliculă toată emoţia aceea copleşitoare, cu un Practika, cu obiectiv slăbuţ rău.

Familia Regală a României, la Palatul Elisabeta

❙ Cum aţi ajuns fotograful oficial alFamiliei Regale?

– Printr-o întâmplare. Cum ziceam mai devreme, pe formula „sună un prieten“. Marius Bărăgan realiza fotografiile oficiale ale Familiei Regale, acelea gen studio, în birou, în parcul palatului. Era în 2006, când s-a anunţat vizita oficială a Principelui Moştenitor Alexandru al II-lea şi a Principesei Ecaterina a Serbiei. Marius ştia că fac mai multă fotografie de reportaj decât el şi mi-a propus să „acopăr“ eu evenimentul, care se desfăşura la Sinaia şi în diferite puncte ale Bucureştiului. Acela a fost momentul de plecare, urmat de o perioadă de tatonări; nu eram nici un mare nume în fotografie, nici nu ştiam o mulţime de lucruri despre cum te porţi în preajma membrilor Familiei Regale… Treptat, însă, le-am învăţat pe toate, cu ajutorul lor şi al staff-ului. Nu mi s-au reproşat niciodată greşelile, cel mult mi s-a arătat cu multă discreţie şi căldură care este protocolul, atunci când îl încălcam din neştiinţă. De fapt, sunt lucruri de bun simţ. Iar dacă eşti atent la detalii, dacă ai şi afinitate pentru un comportament născut din nobleţe şi discreţie, lucrurile se leagă firesc, chiar şi în plan sufletesc.

❙ Ce ştiţi despre celebra fotografie din 1992 cu regele Mihai plutind parcă deasupra mulţimii, undeva pe Calea Victoriei?

– Printată în Germania, pe aluminiu, acum se află înrămată la Palatul Elisabeta. Este destul de mare, 100 pe 70 cm, n-a fost foarte simplu să o reproduc, pentru că suportul metalic reflecta lumina.

❙ V-aţi gândit să faceţi o expoziţie cu Familia Regală în fotografiile dv.?

– Aş fi onorat să adun într-o expoziţie, ca un fel de încununare a colaborării mele de până acum cu Familia Regală, lucrările apărute în albumul Jubileul Regelui, realizat din iniţiativa Alteţei Sale Regale Principele Radu.

❙ Cum l-aţi descrie în trei cuvinte pe Majestatea Sa?

– În trei cuvinte, ar fi aşa: demn, integru şi modest. Dar e mult mai mult de-atât. Eu nici acum nu m-am obişnuit cu prestanţa Majestăţii Sale. Este copleşitoare, deşi Majestatea Sa este cu adevărat foarte modest. Cum spuneam, am crescut în valorile regalităţii. Dar una e să le cunoşti şi alta e să le simţi direct. După schimbarea pe care a produs-o în mine această apropiere, cred că – fac un exerciţiu de imaginaţie – dacă fiecare român ar sta în preajma Regelui Mihai I măcar trei zile, România ar deveni alta. Apoi, sunt simbolurile istorice pe care le reprezintă: parte integrantă a identităţii României, este cel mai în vârstă cap încoronat al Europei şi monarhul cu cei mai mulţi ani (85) de la prima încoronare.

❙ Dintre momentele trăite lângă membrii Familiei Regale, pe care le-aţi alege să le povestiţi, la bătrâneţe, nepoţilor? Momente deopotrivă emoţionante sau amuzante.

– Eram la Peleş, în 2009, mai mulţi fotografi şi cameramani, încercând să prindem momente din vizita la castel a familiei regale şi a oaspeţilor lor de seamă. Era aniversarea Alteţei Sale Regale Principesa Margareta. „Alaiul“ ajunsese într-un salon larg şi foarte înalt, iar Majestatea Sa a ieşit în balcon, să facă poze cu aparatul său. Noi, în spate, cu „armele“ la ochi. Deodată, Majestatea Sa se întoarce şi ne fotografiază, zâmbind: „Iată v-am făcut şi eu vouă o fotografie!“

Sursa:http://revistaflacara.ro/fotograful-regelui/

Pentru cei cu animăluțe de companie

AdoptiiCaini.ro:
“Sterilizarea animalelor de companie
E bine să sterilizăm animalele? Când?
Conform celor mai recente şi ample studii medicale:
-Tumorile mamare sunt de 3 ori mai frecvente la căţea decât la femeie. Dintre tumorile mamare, sunt maligne 53% la căţea şi 90% la pisică.
-Faţă de căţelele nesterilizate, căţelele sterilizate înainte de primele călduri (care apar la vârsta de 7-9 luni) au un risc de cancer mamar redus de 200 de ori, iar căţelele sterilizate după primele călduri au un risc de cancer mamar redus de 12.5 ori. Sursa: The Merck Veterinary Manual, Eighth Edition, 2003, Merck & Co., Inc., Whitehouse Station, NJ, USA
-Faţă de pisicile nesterilizate, pisicile sterilizate până la vârsta de 6 luni au un risc de cancer mamar redus cu 91%. Pisicile sterilizate până la vârsta de 1 an au un risc de cancer mamar redus cu 86%. Sursa: Small Animal Clinical Oncology, S.J. Withrow, D.M. Vali, Saunders ELSEVIER, 2007
– În plus, sterilizarea prin ovariohisterectomie (eliminarea ovarelor şi a uterului) elimină complet riscul de apariţie a cancerului ovarian sau a piometrului (puroi în uter). Piometrul este o boală frecventă la femelele nesterilizate, este dificil de diagnosticat în stadiile iniţiale, şi prezintă risc letal în stadiile avansate.

În concluzie, cel mai avantajos pentru sănătatea unei femele, căţea sau pisică, este să fie sterilizată la o vârstă între 3 şi 6 luni (după imunizare şi înainte de primele călduri). Studiile recente indică o vârstă recomadată similară şi pentru sterilizarea masculilor.
Sterilizarea timpurie nu are efecte negative asupra sănătăţii. Efectele secundare ale sterilizării pre-puberale sunt minore: pe de o parte organele genitale externe îşi reduc mărimea, iar pe de altă parte creşterea oaselor lungi se prelungeşte uneori câteva luni.

Există şi alte avantaje importante ale sterilizării:
– la motanii castraţi, reducerea bulbului penian face ca riscul apariţiei blocajului uretral să fie mai mic decât la cei ne-castraţi
– masculii de câine castraţi sunt feriţi de bolile prostatei, care apar mai ales la vârstă înaintată
– masculii castraţi sunt feriţi de riscul apariţiei cancerului testicular
– există o corelaţie demonstrată statistic între starea de animal sterilizat şi un nivel redus al agresivităţii. Este adevărat că sterilizarea în sine nu rezolvă automat şi sigur probleme de comportament ale unui animal: acestea se tratează prin efort de dresaj şi educare. Dar este cert, verificat statistic, că incidentele cu oameni muşcaţi de câini implică în 6 cazuri din 10 câini nesterilizaţi. (Vezi, de pildă, http://www.dogbitelaw.com/PAGES/statistics.htmlhttp://www.dogbitelaw.com/PAGES/statistics.html .)
-statistic, durata de viaţă creşte semnificativ la animalele castrate.

Unele rezerve sau nuanţe la cele de mai sus pot fi găsite la:
http://www.naiaonline.org/pdfs/LongTermHealthEffectsOfSpayNeuterInDogs.pdfhttp://www.naiaonline.org/pdfs/LongTermHealthEffectsOfSpayNeuterInDogs.pdf

dr.Liviu Gaita
medic veterinar ORTOVET”

STATUL E O CURVĂ de AURORA MARTIN

STATUL E O CURVĂ: îi dai banii înainte şi, când te aştepţi să-ţi presteze serviciile pentru care ai plătit corect, conform târgului, te trezeşti că îţi trânteşte uşa în nas. Afirmaţia nu este a mea, ci a unui bolnav de cancer. Nu este singurul. Este doar unul dintre bolnavii de cancer, care acuză statul de imoralitate, din moment ce i-a plătit taxele şi impozitele impuse, aşteptând să i se garanteze siguranţa stării de sănătate, dar, când a început lupta cu boala, s-a trezit singur şi abandonat. Este STATUL TRĂDĂTOR cel care, deşi îi datora protecţie, a scos de pe piaţă multe citostatice, a eliminat medicamentele ieftine şi l-a făcut să trăiască neputinţa fizică de a-şi procura medicaţia de bază. Umilit, a înţeles că preţul medicamentelor e mai important decât preţul vieţii lui, pentru simplul motiv că el, biet bolnav, nu mai poate aduce beneficii în buzunarul statului; un stat care îl lucrează pe la spate, care e interesat să facă economii, şi nu are niciun interes ca el să trăiască mai bine. Sau măcar să trăiască! Şi asta, pentru că este un STAT MAFIOT, ce dezvoltă structuri paralele, folosind structurile statului clientelar. Boala şi spaima de moarte devin afaceri profitabile. Se închid spitale şi se deschid tot mai multe farmacii, unde se vând medicamente negociate la preţuri avantajoase pentru afacerişti. La mijloc, bolnavul de cancer. Viaţa lui e o afacere: afacerea LOR. Disperarea lui de a trăi satisface nevoia LOR de a trăi mai bine. Trăim într-un STAT CINIC, în care, la nevoia de grijă, sistemul medical răspunde cu dispreţ, batjocură şi umilinţă. În jurul cetăţeanului amărât, doborât de vestea cruntă, nu stau psihologi, care să-i spună cum să lupte cu cancerul, aşa cum se întâmplă în ţările în care 8 din 10 bolnavi îl înving. Un stat agresiv îl face să-şi transforme revolta într-o resemnare mioritică, ce îl plasează automat în rândul celor 8 din 10 care mor. Morfina ajută; devine ultimul prieten adevărat. Dar statul cinic îşi permite, cu indolenţă, să negocieze şi acest drept fundamental al omului de a se stinge în demnitate şi îi taie doza de morfină, lăsându-l pradă chinurilor, torturîndu-l ca în Evul Mediu. E un STAT DUŞMAN, care îi alungă din cetate pe cei care nu mai pot produce pentru el şi îi face să se simtă inutili şi vinovaţi pentru slăbiciunea de a se fi îmbolnăvit. „Vreau să fiu eutanasiată!” – cere public o pacientă disperată – „am obosit să trăiesc şi să mă lupt cu sistemul!” În războiul psihologic dintre bolnavul de cancer şi statul duşman, statul a mai făcut o victimă. Victorie! Ne stăpâneşte un STAT CRIMINAL, care acceptă amatorismul şi afacerismul în structurile de conducere ale sistemului de sănătate, permiţănd promovările pe criterii politice şi menţinîndu-i în funcţii de decizie pe cei care apără diverse interese financiare. Ei au drept de viaţă şi de moarte asupra noastră. A tuturor, căci numai când suntem tineri şi sănătoşi ni se pare că bătrâneţea, boala şi moartea sunt pentru alţii. Cancerul nu e numai pentru alţii! Şi bolnavul de cancer, cândva şi el tânăr şi sănătos, o ştie prea bine! De aceea, epuizat în lupta cu birocraţia şi cu MegaStatul român, nu mai găseşte putere să lupte şi cu boala şi se înregimentează resemnat pe lista celor 465.000 de decese anuale, cu strângerea de inimă că pe noi, ceilalţi, ne-a lăsat în urmă în grija unui STAT BOLNAV.

Sursa: http://www.stelian-tanase.ro/zona-libera/statul-e-o-curva-de-aurora-martin/ 

PRINŢUL CHARLES – DIN NOU CA ACASĂ de AURORA MARTIN

Prinţi, conţi, grofi, blazoane, moşii, conace par cuvinte desprinse din semnatica basmelor sau purtând rezonanţele limbajului cotidian al locuitorilor unor meleaguri mai îndepărtate. Cu toate acestea, timp de trei zile, câteva sate din România se vor bucura de vizita Prinţului Charles, care este primit de contele (sau groful – după terminologia etimologică maghiară) Kalnoky Tibor şi găzduit într-un vechi conac pe care îl are pe o moşie din localitatea Micloşoara din Covasna. Conacul poartă blazonul familiei Kalnoky, un urs străpuns de o săgeată, amintind de titlul de nobil pe care, în secolul al XIII-lea, un strămoş l-a primit, alături de moşie, chiar de la regele Ungariei, în semn de recunoştinţă pentru că i-a salvat viaţa în timpul unei partide de vânătoare, în care fusese atacat de un urs.

Izul medieval al acestei legende a locului se armonizează cu intenţia prinţului Charles de a poposi, în cursul acestei vizite private, mai ales în sate medievale româneşti din judeţele Covasna, Braşov şi Mureş. O plantaţie cu flori îngrijită de o fundaţie specializată în biodiversitate, în localitatea Daia, un punct de procesare legume-fructe din Saschiz şi Valea Zălanului, un sătuc cu numai 150 de locuitori, în care, în urmă cu trei ani, a renovat trei case vechi de peste o sută de ani şi le-a transformat în reşedinţă de vacanţă sunt printre obiectivele sale exprese în aceste trei zile. Sunt acţiuni care se încadrează într-o logică a promovării agriculturii ecologice şi tradiţionale româneşti şi a reabilitării unor sate săseşti din secolul al XII-lea, unele intrate deja în patrimoniul UNESCO.

Prinţul Charles a refuzat să întâlnească autorităţile locale, pentru a evita orice speculaţii cu iz electoral. Pe de altă parte, după toate eforturile pregătirilor pentru Jubileul de Diamant şi după ceremoniile la care a luat parte, a preferat să vină în România să-şi găsească liniştea, făcând plimbări pe jos, prin pădure, retrăind, alături de ţăranii de la noi, bucurii simple care păstrează izul unui trai ancestral, în care ritmurile cotidiene scot individul din vârtejul contemporan şi îl proiectează în armonia naturii. Şi anul trecut, imediat după căsătoria Prinţului William, Prinţul Charles a venit în satele din România ca într-o oază de linişte, pentru că, aşa cum declara pentru Daily Mail: „Ceea ce este minunat în Transilvania este această relaţie unică dintre om şi mediul înconjurător. Acest lucru lipseşte din societatea noastră. Oamenii tânjesc după un anumit sentiment al apartenenţei, al identităţii şi al semnificaţiilor.”

Că nu sunt doar declaraţii pentru imagine, ci convingeri pe care vrea să le împărtăşească şi urmaşilor săi, o demonstrează şi faptul că l-a trimis pe Prinţul Harry să îşi petreacă sărbătoarile de Paşti tot în satele din România. Asta, în timp ce mulţi români şi mulţi tineri români fugeau din România, în cele câteva zile de Paşti, orinde în alte părţi ale lumii!

Pe unde trece, prinţul Charles face istorie, o istorie care se săvârşeşte discret, simplu, firesc, natural, fără pompă, fără patimi avântate şi discursuri electorale, se săvârşeşte aşa cum este în firea lucrurilor, atunci când vine vorba despre monarhie.

FOTO Citynews.ro

Sursa : http://www.stelian-tanase.ro/la-zi/printul-charles-din-nou-ca-acasa-de-aurora-martin/

Concurs de gătit pentru bloggeri, în Bucătăria Regală


Luni, 28 mai 2012, a avut loc la Palatul Elisabeta un eveniment public neobișnuit. Un număr de cinci bloggeri au concurat culinar, inspirându-se din Cartea regală de bucate scrisă de Principesa Moștenitoare Margareta.

Cei cinci, care au o bogată activitate pe Internet, au fost selecționați pentru a se întrece în bucătăria Palatului Elisabeta, în prepararea unora dintre rețetele de la Familiile Regale europene, adunate de Principesa Moștenitoare în volumul publicat de Editura Curtea Veche acum mai bine de un an. Volumul a fost și continuă să fie un best-seller.

Bloggerii au avut atât de mult succes aseară, în prezența unui numeros contingent de presă. Succesul lor nu este doar unul culinar. Ei au dat dovadă de deschidere, curaj, generozitate și au adus întregii opinii publice un exemplu de creativitate și talent.

Principesa Moștenitoare i-a premiat cu diplome și le-a oferit câte un exemplar din mult râvnita sa carte de bucate. Editorii de la Curtea Veche cer cu insistență Principesei Moștenitoare să scrie cât mai repede al doilea volum de artă culinară regală.

Fotografii de Daniel Angelescu



















Sursa: http://www.princeradublog.ro/jurnal/concurs-de-gatit-pentru-bloggeri-in-bucataria-regala/