Buchet de Nuntă deosebit!

Advertisements

Tradiţii şi obiceiuri de nuntă la români: OBICEIURI DUPĂ NUNTĂ

Dupa nunta exista traditia ca tinerii casatoriti sa se duca la masa la socrii mici si la nasi cu diferite daruri constand in primul rand din feluri alese de mancare intocmai ca la nunta.

In Moldova proaspetii insuratei merg la parintii miresei pe „Calea primara” cu bors de gaina, friptura, galuste, cu rachiu si cu prajituri, joia sau la o saptamana dupa cununie. In schimb, deseori, mireasa primeste zestrea(plapumi, perne, paturi, toale, covoare s.a.)

Cu aceleasi daruri, cam tot la o saptamana se merge la nasi – parintii spirituali, „pe omenie”. Nasul este cel care trebuie respectat toata viata de catre familia cununata. In acest fel, mirele si mireasa sunt datori sa-l ajute pe nas la muncile agricole chemati sau nechemati si sa mearga cu plocoane in vizita, la onomastici sau la marile sarbatori de peste an.
In Oltenia se obisnuieste mai mult ca prin alte parti „vestea cu rachiu rosu” sau „vestea miresei”. Luni dimineata dupa nunta, nasul merge cu un butoi legat cu panglici rosii plin cu rachiu la socrii mici, insotit de cumnatul de mana si de muzicanti.

Daca mireasa fusese cinstita pana la cununie, rachiul este indulcit cu zahar si colorat ca sa devina rosu si daca nu fusese cinstita se punea cenusa si ardei iute sau tot ce vroia soacra mare ca sa rada de soacra mica. Cinstea miresei era sarbatorita apoi cu un chef ca la masa mare si daca nu, socrul mic trebuia sa mai dea niste pamant sau bani in plus ginerelui ca sa isi accepte nevasta chiar si asa necinstita cum fusese inainte de cununie.

Tot luni dimineata se mai obisnuieste in Oltenia sa se adape mireasa. Cu vornicul si cu alti flacai si fete, mireasa merge la fantana, unde rastoarna o galeata cu apa.

Vornicul pune bradul de nunta in galeata, iar proaspata casatorita rupe din el si imparte celor prezenti, restul din brad fiind adus acasa la mire si pus la pastrare in magazie.

Sursa: http://www.traditii.ro

Masă mare de nuntă

Masa din Duminica nuntii sau Masa Mare era organizata de obicei la casa mirelui, insa daca nu era suficient spatiu se mai facea si la mireasa. In Oltenia si prin unele parti ale Moldovei se obisnuia sa se faca doua mese: una la amiaza acasa la mireasa (masa pochinzerilor) cu rudele ei si cei din alaiul mirelui iar pentru masa mare se mutau cu petrecerea acasa la mire. Acest obicei este des intalnit acolo unde mireasa nu este din acelasi sat cu mirele.

Asezarea la masa se face diferit, in functie de zone si legat de acest lucru se fac o multitudine de obiceiuri. In Oltenia mirii nu mancau la masa cu nuntasii, ei mancau dintr-un blid cu o singura lingura din lemn si beau vin din acceasi sticla, ca sa se invete sa imparta totul. Ei erau asezati pe desagi, ca sa fie legati ca acestia. Mancau fie ce se servea la masa, fie vin cu paine sau imparteau un ou. Nasii erau pusi in capatul mesei iar langa ei stateau socrii mari. In preajma nasilor mai stateau rudele bogate si persoanele inportante din sat.

Si in Moldova mirii mancau separat sau serveau la masa nasilor. Cand mancau, imparteau o strachina cu lapte si ou. Mancau cu aceeasi lingura si beau dintr-un singur pahar. Nasii sunt asezati in capul mesei alaturi de socrii mari. Socrii mici stau alaturi de ceilalti nuntasi.

In Transilvania mirii stau in capatul mesei iar nasii stau de o parte si de alta a lor. Mirii mananca lapte sau smantana dintr-un blid ca sa iasa copiii albi si frumosi si mananca un ou fiert dat de soacra.

Meniul nu era foarte variat. Mancarurile fiind doar cele traditionale la vremea respectiva. In Moldova meniul era alcatuit din: masline, supa cu taitei sau bors, rasol cu hrean, galuste (sarmale) malai, friptura, tocanita, plachie, cozonac, tuica, vin. Uneori inainte de masa se servea dulceata.

In Oltenia se servea ciorba de carne, varza cu sau fara carne, piftie, muraturi, friptura gogosi tuica, vin etc. Daca nunta pica in post, atunci carnea era inlocuita cu pestele si se mai serveau raci(ardei cu umplutura de aluat si ceapa).

In Transilvania se serveau branzeturi, crampa(rachiu fiert cu zahar), paine, supa cu taitei, varza cu carne sau varza umpluta, pancove(gogosi), colac cu nuca, horinca cu colac, piroste(colþunaº umplut cu carne, cartofi, brânzã, marmeladã), lascute, vinars etc.

In timpul serii, spre sfarsit se facea dansul gainii(gaina umpluta era considerata o mancare deosebita). O femeie sau soacra aducea o gaina mare prajita frumos impodobita cu beteala, flori, cu spice de grau in cioc si pe langa ea diverse fructe. Se juca un dans si apoi se duce la nas, care o si cumpara in mod simbolic; apoi o rupea si o impartea celorlalti meseni. Daca era o nunta bogata atunci se aducea un purcel de lapte sau un curcan. Acest ritual se facea la sfarsitul mesei, atunci cand se da darul. In Oltenia se face inainte sa se serveasca friptura.

Darul se striga la sfarsit in general sau inainte sa se aduca friptura (Oltenia). Strigatul darului se facea de catre un lautar, un vornic sau de nas. Primul care dadea banii era nasul, care trebuia sa dea si cel mai mult. Urmau socrii mari, care promiteau casa, bani, animale, etc. mesenii dadeau ce aveau: de la bani, la animale, cereale, lucruri pentru casa (carpete, perne, asternuturi etc.). Dupa ce nasul ii strangea, ii aseza intr-o batista, punea sare peste ei si ii dadea miresei, care le saruta mainile.

Mireasa dadea daruri nasilor (camasi cusute de ea, stergare din borangic, perne etc.), socrilor mari (imbracaminte si incaltaminte) iar mesenilor, in functie de importanta stergar sau o batista cusuta de ea. Soacra mare ii da la randul ei daruri miresei: camasi, costum national, macat(cuverturã de lânã, de bumbac etc. (cu desene); scoarþã sau covor care se pune pe pereþi.), foaie de scoarta, perne, etc. La randul sau mirele ofera daruri socrilor mici; pentru soacra mica un cojoc.

In Transilvania se dadeau daruri mai intai pentru mireasa (lucruri pentru casa, ca sa faca zestrea mai mare) apoi era dansata de toata lumea si ulterior se dadeau banii, care erau stransi tot de nasi. Tot in aceste tinuturi se tine si obiceiul cu furatul miresei, care este rascumparata de catre nas sau mire.

In functie de zona dansurile traditionale de nunta sunt: Polca, Moldoveneasca, Hora, Sarba etc.

Spre dimineata se face deshobodarea miresei de catre nuna si cateva rude. Ii se da voalul jos si ii se pune o basma sau o marama ca simbol al femeii maritate si renuntarea la feciorie. Si mirele este imbracat in haine obisnuite de catre nun.

Astazi meniul s-a schimbat, nu se mai striga darul, mirii stau in capul mesei impreuna cu nasii, iar muzica si dansurile nu prea mai sunt aceleasi, insa alte obiceiuri cum ar fi gaina nasului, furatul miresei, deshobodarea miresei s-au pastrat in multe locuri.

Sursa: http://www.traditii.ro

Costumul ceremonial de nuntă

Gateala miresei

Se facea duminica la pranz. Luau parte fete, rude, si alte persoane apropiate. Nasa o impodobea, iar fetele tineau oglinda si pieptanele. Pe langa nasa mai erau si alte rude ale miresei si prietene. Nasii erau cei care aduceau gateala miresei.

Mireasa era pieptanata de o fata cu mama si tata in viata. Lamaita si voalul i le punea nasa. Voalul se punea inainte de cununia religioasa, nu mai devreme.

Se canta cantecul miresei. De obicei plangeau ca la mort cand se imbraca mireasa din cauza ca se despartea de surori, de parinti. In timp ce mireasa era gatita in casa, afara in curte se jucau hore, sarbe. Se facea masa si se juca bradul (Oltenia).

Insemme specifice purtate de mireasa: cununita din flori naturale si voal, margele pe frunte, carpa(marama) lunga de borangic cu coronita.

Duminica seara, nasa o imbrobodea cu marama si-i punea salba de argint.

Dupa masa mare nasa dezvelea mireasa si ii punea batic pe cap. Nasa ii lua voalul , ii despletea coada si si ii impletea doua cozi pe care le infasura in coc.

Piese specifice: rochie alba de mireasa adecvata anotimpului, cu piese de port traditional sau de cele mai multe ori costum national, camasa cat mai inflorata, batista in brau, cu sorturi de catifea in spate si in fata(Transilvania).

La gat daca aveau, purtau salba de galbeni, margele, bratara la mana.

Daca nunta era iarna mireasa purta scurteica de postav, suman, sau dulama de postav captusita cu blana.

Gateala mirelui

Sambata, in Molodova, seara avea loc barbieritul mirelui. Mirele tinea in poala 2 colaci pe care ii oferea celui care il barbirea. Vornicul inchina hainele aduse de la mireasa. Mirele se imbraca singur inainte de a participa la cununia religioasa. Luau parte si tinerii. Cel care il barbierea trebuia sa fie necasatorit.

Gateala mirelui se facea la casa miresei, mirele si mireasa fiind gatiti simultan. Duminica dimineata se aduceau de la mireasa, de catre una –doua fete ale mirelui si flacai, hainele mirelui: camasa cu colturi la gat, itari, brau si bete.

Pe cap mirele purta o palarie neagra sau o caciula pe care era prinsa o floare naturala de obicei nalba. Pe partea stanga a palariei erau prinsi bani de argint si spice de orz. Se mai punea o brosa sau o pana mai scurta.

In unele zone precum Bacau se purta costum traditional de sarbatoare. Daca era iarna mirele se imbraca cu cojoc, iar pe deasupra cu suman.

De la 1900 a aparut costumul negru pentru mire: haina si pantaloni din stofa de lana cumparata.

In general camasa mirelui era cusuta de mireasa, dupa logodna si era facuta din panza de bumbac sau borangic. Camasa era cusuta cu flori si margele colorate , crengute si boboci. La 1900 camasa mirelui se cosea doar pe guler. Dupa nunta camasa mai putea fi purtata la sarbatorile mari, hram.

Insemnele specifice ale mirelui erau: floarea mare cumparata, numita floare de mire, floare mare cu panglica lunga si cu beteala, batista de mire si 100 de lei.

Sursa: http://www.traditii.ro

Recuzita rituala si ceremoniala

Steagul de nunta(Transilvania): cu o saptamana inainte de nunta, nasul tocmea un fecior, numit stegar, sa faca steagul impreuna cu tinerele fete. Uneori steagul era facut chiar de nas. Sambata seara, inainte de nunta, steagul era prins in poarta nasului.

In Sibiu se faceau doua steaguri unul pentru mire si unul pentru mireasa. Erau facute de femei si fete inainte de nunta. Joi seara il porneau fetele, iar feciorii il terminau sambata seara, prilej de joc si chef.

Steagul era format dintr-un bat pe care se coseau naframe, panglici colorate si tricolore, doua cununi de iedera, ciucuri cu zurgalai. Cand se facea steagul se servea bautura si mancare. Steagul este purtat de stegarul din ceata mirelui. Stegarul purta steagul in fruntea alaiului si-l aseza la intrare in curtea mirelui. In timpul nuntii stegarul tinea steagul langa el, caci ceilalti flacai incercau sa-l fure pentru ca stergarul sa le plateasca in schimbul acestuia. Plata se facea in bautura. In timpul jocului stegarul juca steagul. Se juca in fata bisericii cat timp dura cununia si apoi cand se ajungea acasa cu nunta.

Dupa ce era jucat, steagul se aseza pe casa, infipt in acoperisul de paie, pana a doua zi seara, dupa care steagul era desfacut. Primele panglici din steag erau impartite prietenelor miresei.

Bradul de nunta (Moldova, Oltenia, Transilvania): se facea sambata seara inainte de nunta. Tinerii din partea mirelui si a miresei faceau bradul. Se puneau cate doi brazi la mireasa, doi la mire si doi la nasi. Bradul era impodobit cu ghirlande de hartie, zurgalai, naframe, panglici rosii si tricolore. In varful bradului se punea o sticla de tuica sau un cozonac. In timpul nuntii bradul era asezat la poarta. Pe drum era jucat. Langa brad stateau un baiat si o fata care ii stropeau pe nuntasi cu apa si grau ca sa fie manosi. Tinerii care se urcau si luau sticla sau cozonacul din varful bradului erau rasplatiti cu o sticla de tuica si cu cozonacul din varful bradului. Dupa nunta bradul era lasat la poarta unde ramanea ceva vreme, semn ca acolo a avut loc nunta. Ramaneau la stalpii portii pana se uscau.

Pomul de nunta (Transilvania): era facut de stegari duminica seara. Cand incepea ospatul pomul era incarcat. Puteau fi si 50 de pomi la o nunta, deoarece fiecare nuntas care venea aducea un pom, mai cu seama cumatrul mare. Pomul era reprezentat de o creanga de prun inacarcata cu o pereche de desagi de turte, mere si pere. Se mai punea hartie colorata, craci cu spini, carpe, batiste.

Pomul era dus de la mire de acasa, de un mic alai, la nas acasa si apoi la fata. Cand plecau cu mireasa la baiat luau si pomul. Dupa nunta pomul se strica, iar marti era dat nasului.

Marul (Transilvania si Moldova): se impodobeau crengi de mar. Se puneau mere, nuci. Marul era dus la biserica impreuna cu camasa mirelui. Dupa ce era sfintit de preot, marul era luat de baieti si scuturat.

Colacii de nunta (Moldova, Transilvania): se faceau mai multi colaci: pentru mire, pentru mireasa, colacul stegarului, colacul cumetrilor.

Colacul miresii (Moldova si Transilvania) era rotund, impletit in 3 coarde , cu huda(gaurã, spãrturã) la mijloc si cu panglici. Mireasa mergea cu el pe mana la mire. Deasupra colacului se puneau doua Pupeze din aluat. Colacii pentru nasi erau mari, ovali, de 6-7kg. Aveau multe impletituri si pene din aluat. Se puneau la biserica pe capul mirilor. Colacii erau facuti din faina de grau, lapte, unt, miere de albine, iar pe deasupra era unsi cu ou si presarati cu mac si uneori cu stafide.

Sursa: http://www.traditii.ro