STATUL E O CURVĂ de AURORA MARTIN

STATUL E O CURVĂ: îi dai banii înainte şi, când te aştepţi să-ţi presteze serviciile pentru care ai plătit corect, conform târgului, te trezeşti că îţi trânteşte uşa în nas. Afirmaţia nu este a mea, ci a unui bolnav de cancer. Nu este singurul. Este doar unul dintre bolnavii de cancer, care acuză statul de imoralitate, din moment ce i-a plătit taxele şi impozitele impuse, aşteptând să i se garanteze siguranţa stării de sănătate, dar, când a început lupta cu boala, s-a trezit singur şi abandonat. Este STATUL TRĂDĂTOR cel care, deşi îi datora protecţie, a scos de pe piaţă multe citostatice, a eliminat medicamentele ieftine şi l-a făcut să trăiască neputinţa fizică de a-şi procura medicaţia de bază. Umilit, a înţeles că preţul medicamentelor e mai important decât preţul vieţii lui, pentru simplul motiv că el, biet bolnav, nu mai poate aduce beneficii în buzunarul statului; un stat care îl lucrează pe la spate, care e interesat să facă economii, şi nu are niciun interes ca el să trăiască mai bine. Sau măcar să trăiască! Şi asta, pentru că este un STAT MAFIOT, ce dezvoltă structuri paralele, folosind structurile statului clientelar. Boala şi spaima de moarte devin afaceri profitabile. Se închid spitale şi se deschid tot mai multe farmacii, unde se vând medicamente negociate la preţuri avantajoase pentru afacerişti. La mijloc, bolnavul de cancer. Viaţa lui e o afacere: afacerea LOR. Disperarea lui de a trăi satisface nevoia LOR de a trăi mai bine. Trăim într-un STAT CINIC, în care, la nevoia de grijă, sistemul medical răspunde cu dispreţ, batjocură şi umilinţă. În jurul cetăţeanului amărât, doborât de vestea cruntă, nu stau psihologi, care să-i spună cum să lupte cu cancerul, aşa cum se întâmplă în ţările în care 8 din 10 bolnavi îl înving. Un stat agresiv îl face să-şi transforme revolta într-o resemnare mioritică, ce îl plasează automat în rândul celor 8 din 10 care mor. Morfina ajută; devine ultimul prieten adevărat. Dar statul cinic îşi permite, cu indolenţă, să negocieze şi acest drept fundamental al omului de a se stinge în demnitate şi îi taie doza de morfină, lăsându-l pradă chinurilor, torturîndu-l ca în Evul Mediu. E un STAT DUŞMAN, care îi alungă din cetate pe cei care nu mai pot produce pentru el şi îi face să se simtă inutili şi vinovaţi pentru slăbiciunea de a se fi îmbolnăvit. „Vreau să fiu eutanasiată!” – cere public o pacientă disperată – „am obosit să trăiesc şi să mă lupt cu sistemul!” În războiul psihologic dintre bolnavul de cancer şi statul duşman, statul a mai făcut o victimă. Victorie! Ne stăpâneşte un STAT CRIMINAL, care acceptă amatorismul şi afacerismul în structurile de conducere ale sistemului de sănătate, permiţănd promovările pe criterii politice şi menţinîndu-i în funcţii de decizie pe cei care apără diverse interese financiare. Ei au drept de viaţă şi de moarte asupra noastră. A tuturor, căci numai când suntem tineri şi sănătoşi ni se pare că bătrâneţea, boala şi moartea sunt pentru alţii. Cancerul nu e numai pentru alţii! Şi bolnavul de cancer, cândva şi el tânăr şi sănătos, o ştie prea bine! De aceea, epuizat în lupta cu birocraţia şi cu MegaStatul român, nu mai găseşte putere să lupte şi cu boala şi se înregimentează resemnat pe lista celor 465.000 de decese anuale, cu strângerea de inimă că pe noi, ceilalţi, ne-a lăsat în urmă în grija unui STAT BOLNAV.

Sursa: http://www.stelian-tanase.ro/zona-libera/statul-e-o-curva-de-aurora-martin/ 

Advertisements

PRINŢUL CHARLES – DIN NOU CA ACASĂ de AURORA MARTIN

Prinţi, conţi, grofi, blazoane, moşii, conace par cuvinte desprinse din semnatica basmelor sau purtând rezonanţele limbajului cotidian al locuitorilor unor meleaguri mai îndepărtate. Cu toate acestea, timp de trei zile, câteva sate din România se vor bucura de vizita Prinţului Charles, care este primit de contele (sau groful – după terminologia etimologică maghiară) Kalnoky Tibor şi găzduit într-un vechi conac pe care îl are pe o moşie din localitatea Micloşoara din Covasna. Conacul poartă blazonul familiei Kalnoky, un urs străpuns de o săgeată, amintind de titlul de nobil pe care, în secolul al XIII-lea, un strămoş l-a primit, alături de moşie, chiar de la regele Ungariei, în semn de recunoştinţă pentru că i-a salvat viaţa în timpul unei partide de vânătoare, în care fusese atacat de un urs.

Izul medieval al acestei legende a locului se armonizează cu intenţia prinţului Charles de a poposi, în cursul acestei vizite private, mai ales în sate medievale româneşti din judeţele Covasna, Braşov şi Mureş. O plantaţie cu flori îngrijită de o fundaţie specializată în biodiversitate, în localitatea Daia, un punct de procesare legume-fructe din Saschiz şi Valea Zălanului, un sătuc cu numai 150 de locuitori, în care, în urmă cu trei ani, a renovat trei case vechi de peste o sută de ani şi le-a transformat în reşedinţă de vacanţă sunt printre obiectivele sale exprese în aceste trei zile. Sunt acţiuni care se încadrează într-o logică a promovării agriculturii ecologice şi tradiţionale româneşti şi a reabilitării unor sate săseşti din secolul al XII-lea, unele intrate deja în patrimoniul UNESCO.

Prinţul Charles a refuzat să întâlnească autorităţile locale, pentru a evita orice speculaţii cu iz electoral. Pe de altă parte, după toate eforturile pregătirilor pentru Jubileul de Diamant şi după ceremoniile la care a luat parte, a preferat să vină în România să-şi găsească liniştea, făcând plimbări pe jos, prin pădure, retrăind, alături de ţăranii de la noi, bucurii simple care păstrează izul unui trai ancestral, în care ritmurile cotidiene scot individul din vârtejul contemporan şi îl proiectează în armonia naturii. Şi anul trecut, imediat după căsătoria Prinţului William, Prinţul Charles a venit în satele din România ca într-o oază de linişte, pentru că, aşa cum declara pentru Daily Mail: „Ceea ce este minunat în Transilvania este această relaţie unică dintre om şi mediul înconjurător. Acest lucru lipseşte din societatea noastră. Oamenii tânjesc după un anumit sentiment al apartenenţei, al identităţii şi al semnificaţiilor.”

Că nu sunt doar declaraţii pentru imagine, ci convingeri pe care vrea să le împărtăşească şi urmaşilor săi, o demonstrează şi faptul că l-a trimis pe Prinţul Harry să îşi petreacă sărbătoarile de Paşti tot în satele din România. Asta, în timp ce mulţi români şi mulţi tineri români fugeau din România, în cele câteva zile de Paşti, orinde în alte părţi ale lumii!

Pe unde trece, prinţul Charles face istorie, o istorie care se săvârşeşte discret, simplu, firesc, natural, fără pompă, fără patimi avântate şi discursuri electorale, se săvârşeşte aşa cum este în firea lucrurilor, atunci când vine vorba despre monarhie.

FOTO Citynews.ro

Sursa : http://www.stelian-tanase.ro/la-zi/printul-charles-din-nou-ca-acasa-de-aurora-martin/