Gala Uniter 2012

La Teatrul Odeon din București, luni 23 aprilie 2012, a avut loc a douăzecea Gală Uniter. Ea s-a desfășurat în exact locul care a găzduit ediția cu numărul unu a Galei, în anul 1993. La acest eveniment au luat parte Principele Nicolae al Greciei, Jaqueline Bisset, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Marcel Iureș, Tompa Gabor, Marian Popescu, Marian Râlea, Ana Ciontea, un mare număr de critici de teatru, ziariști, oameni de afaceri, oameni politici și un iubitor public.

Gala a fost transmisă la televiziunea națională și la Radio România, ca în fiecare an. Principesa Moștenitoare și Principele Radu au fost prezenți, așa cum au făcut-o mereu în ultimele două decenii.

Premiul pentru cea mai bună piesă a anului se conferă, sub egida Familiei Regale, de douăzeci de ani încoace, neîntrerupt. Dacă din 1993 până în 2005 premiul era susținut financiar de Fundația Principesa Margareta a României, din anul 2006 el a fost oferit sub egida Casei Regale a României și înmânat de câte un membru al Familiilor Regale europene, în fiecare an altul.

Au trecut, de-a lungul ultimilor șapte ani prin fața marilor artiști dramatici români Altețele Lor Regale Principele Jean de Luxemburg, Lorenz al Belgiei, Jean al Franței, Georg Friedrich al Prusiei, Nicolae al Muntenegrului, Maria Magdalena a Austriei și Nicolae al Greciei.

Și anul acesta, ca în fiecare an din ultimele două decenii, teatrul românesc și slujitorii lui au fost onorați cu demnitate, cu dragoste și cu discreție. Familia Regală le-a stat alături, așa cum a făcut-o de 150 de ani încoace, cultivând și ocrotind cultura română.

Fotografii de Daniel Angelescu

Sursa: http://www.princeradublog.ro/jurnal/gala-uniter-2012/

Advertisement

Ion Caramitru distins de Rege la împlinirea vârstei de 70 de ani

            Majestatea Sa Regele a acordat maestrului Ion Caramitru Decorația regală Nihil Sine Deo cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani. Ceremonia a avut loc în Sala Regilor la Palatul Elisabeta, în seara de 18 aprilie 2012. Distincția a fost înmânată de Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare, în numele Regelui, în prezența unui număr de personalități din viața artistică, științifică, economică și a membrilor familiei domnului Caramitru.
Evenimentul a fost urmat de un dineu oferit de Principesa Moștenitoare și Principele Radu sărbătoritului, familiei și prietenilor săi.   

Fotografii de Daniel Angelescu

Sursa: http://www.princeradublog.ro/jurnal/ion-caramitru-distins-de-rege-la-implinirea-varstei-de-70-de-ani/ 

Actul Proclamării Regatului România

NOĬ CAROL I. REGE AL ROMÂNIEĬ, condusŭ de mâna lui Dumneḑeŭ și de destinele vitézuluĭ și înțeleptuluĭ poporŭ românŭ, amŭ făcutŭ, în 10/22 Maiŭ 1866, intrarea Nóstră în capitala Bucurescĭ. Vocea poporuluĭ Ne-a chiămatŭ la domnia țerilorŭ unite Moldova și Țéra Românéscă prin plebiscitulŭ dela 8/20 Apriliŭ 1866 (în ḑioa aniversală a nascerei Nóstre dela 8/20 Apriliŭ 1839) și prin votulŭ datŭ de Adunarea electivă la 1/13 Maiŭ același anŭ.
Asigurândŭ națiunii române, prin Constituțiunea dela 30 Iuliŭ 1866, libertățile și drepturile sale, Noi amŭ pututŭ trece, în fruntea acestui poporŭ, prin ḑile de nevoi, învingêndŭ tóte greutățile, ast-felŭ că, la 1877 Maiŭ 10/22, Corpurile legiuitóre aŭ proclamatŭ independența țerei.
Curêndu apoĭ Dumneḑeŭ, care singurŭ dă victoriele, a condusŭ oștirea nóstră peste Dunăre în 17 Iuliŭ 1877, și drapelele nóstre s’au încununatŭ de lauri la Calafatŭ, Nicopole, Rahova, Smîrdanŭ, Grivița, Opanezŭ și în 28 Novembre același anŭ prin luarea Plevnei, făcêndŭ ca vechia vitejie românéscă să consacre pe câmpiele Bulgarieĭ votulŭ unanimŭ alŭ Adunărilorŭ.
Sângele generosŭ românescŭ, vĕrsatŭ pentru apĕrarea și independința patrieĭ, a aflatŭ rĕsplătirea sa în ḑiua de 14/26 Martie 1881. Adunările legiuitóre, în dorința de a da statuluĭ românŭ, născutŭ din contopirea principatelorŭ Moldova și Țéra Românéscă, o asigurare și maĭ deplină și o manifestare și mai strălucită a individualitățiĭ sale, au proclamatŭ intrarea Românieĭ între Regatele Europeĭ.
Țéra întrégă, represintată de Senatŭ și de Adunarea Deputațilorŭ, însoțiți de membri din tóte corpurile constituite ale țereĭ, de Înaltele Curțĭ de Casațiune și Compturi, de Academia Română, de representanțiĭ Universitățilorŭ din Bucurescĭ și Iașĭ și ai tuturorŭ șcólelorŭ de tóte gradele, de delegațiuni comunale, urbane și rurale, cum și de tóte corporațiunile de meseriașĭ și de numerósele societățĭ din diversele direcțiunĭ ale cultureĭ naționale, s’aŭ adunatŭ astăḑĭ 10/22 Maiŭ 1881, în fața altaruluĭ sântŭ alŭ Mitropolieĭ din Bucurescĭ și aŭ asistatŭ cu Noĭ Carol I Rege alŭ Românieĭ, cu Regina Elisabeta, iubita Nóstră soție, cu iubitulŭ Nostru frate Leopold, principe ereditarŭ de Hohenzollern, împreună cu nepoții Nostri Ferdinand și Carol, la rugăciunile de sânțire cu cari I.P.S. Mitropolitŭ și Primatŭ Calinicu Miclescu, I.P.S. Mitropolitŭ alŭ Moldoveĭ și Suceveĭ Iosifŭ, toți P.P.S.S. Episcopĭ de Eparchiĭ și înaltulŭ clerŭ metropolitanŭ, aŭ binecuvêntatŭ corónele ce ne aduce Țéra, embleme prețióse pentru Noĭ de stabilitate și de independență a patrieĭ.
Coróna Regală, pe care Țéra o pune astăḑĭ pre fruntea Nóstră, este făcută în arsenalulŭ ósteĭ din oțelulŭ unuĭ tunŭ luatŭ dela neamicŭ la Plevna în ḑiua de 28 Novembre 1877, și este stropitŭ cu sângele eroilorŭ căḑuți pentru independență. Coróna de aurŭ ce Țéra pune astăḑĭ pre fruntea primeĭ sale Regine, nu e împodobită cu petre scumpe, dar faptele reginelorŭ cari vorŭ purta simpla corónă de aurŭ a Regineĭ Elisabeta vorŭ face strălucirea eĭ.
Pentru ca neuitată să fie seculelorŭ viitóre amintirea ḑilei de astăḑĭ 10/22 Maiŭ, subsemnat’amŭ în alŭ șese-spre-ḑecelea anŭ alŭ domnieĭ Nóstre acestŭ documentŭ, la sânta Metropolie din capitala Nóstră Bucurescĭ, împreună cu Regina Elisabeta, iubita Nóstră soție, și cu iubitulŭ Nostru frate Leopold, în fața Țereĭ adunate la marea serbare națională a consacrăriĭ proclamațiuniĭ Regatuluĭ Românieĭ și amŭ ordonatŭ ca de acestŭ actŭ să se acațe marele Nostru sigiliŭ regalŭ, contrasemnândŭ’lŭ Ministrii Nostri secretari de statŭ și primindŭ comemorativa subscriere a Domnilorŭ Președințĭ ai Corpurilorŭ legiuitóre, ale I.I. P.P. S.S. Mitropolițĭ și a Președinteluĭ Înălțeĭ Curțĭ de Casațiune și de Justiție.
Carol Elisaveta
Leopold Pr. heritier de Hohenzollern
Președintele Consiliului Ministrilor și Ministru alŭ Afacerilorŭ străine
D. Brătianu
Ministru de Finanțe
Dimitrie A. Sturdza
Ministru de Resbelŭ
General Slăniceanu
Ministru de Interne
Eugeniu Stătescu
Ministru Agricultureĭ, Comerciuluĭ și alŭ Lucrărilorŭ publice
Colonel N. C. Dabija
Ministru de Justiție
M. Pherekyde
Ministru Cultelor și alŭ Instructiuneĭ publice
V. A. Urechia
+ Mitropolitŭ alŭ Ungro-Vlachiei și Primatŭ alŭ României
Calinic
Mitropolitŭ alŭ Moldovei și Sucevei
+ Josif Mitr Mold
Președintele Senatuluĭ
Dimitrie Ghica
Președintele Adunăreĭ Deputațilorŭ
C. A. Rosetti
Primul Președinte alŭ Înaltei Curțĭ de Casațiune și Justiție
Al. Cretzescu

Sursa: Facebook Istorie Românească În Fotografii

Hristos A Inviat !

Hristos A Înviat !

 Lumina Divină Să Vă Călăuzească În Viaţă!

CINE SUNT UCIGAŞII de AURORA MARTIN

67 de spitale au fost desfiinţate şi cel puţin două sute de oameni au murit în ultimul an din simplul motiv că nu au mai putut să ajungă la o unitate medicală. Accidentele nu au ţinut seama că, în 2012, cel mai apropiat spital se află, pentru unii cetăţeni ai României, la 100, chiar 200 de kilometri de casa lor, că, în multe sate, o caruţă şi un cal sunt singurul mijloc de locomoţie. În aceste condiţii, guvernanţii vor să introducă o nouă lege care să îngreuneze accesul cetăţenilor la un medic : interzicerea avorturilor în lipsa unui certificat din partea Cabinetului pentru « criza de sarcină », în care să se specifice că femeia a fost consiliată şi a aşteptat cinci zile înainte de a solicita avortul.

Ce înseamnă noua lege pentru sistemul de sănătate?! Înfiinţarea, funcţionarea şi organizarea unor astfel de centre sau cabinete şi salarizarea unor consilieri, ce pot fi medici, psihologi sau asistenţi sociali, care să facă, de fapt, ceea ce ar putea face şi medicul ginecolog – o informare asupra riscurilor avortului. În caz că nu se pot înfiinţa, conform art. 15 din proiectul de lege, se poate apela şi la « furnizori privaţi ». În termeni financiari, circa 10 milioane de euro ar trece de la Ministerul Sănătăţii către cabinetele de stat şi particulare. (Să nu uităm de desfiinţarea recentă a celor 67 de spitale şi de tăierea drastică a bugetului în toate unităţile medicale din ţară!)

Ce înseamnă această lege pentru pacient?! Mai multe drumuri: vizita de constatare a sarcinii la medicul ginecolog, a doua vizită, programată la cabinetul de consiliere, a treia vizită la acelaşi consilier, pentru ridicarea certificatului – după cele cinci zile de reflecţie şi a patra vizită, din nou la medicul ginecolog, pentru efectuarea avortului. Pentru femeile din mediul rural, deplasarea la oraş este descurajantă, pentru că presupune costuri în plus, pe lângă plata consultaţiilor la ginecolog şi la psiholog şi a întreruperii de sarcină propriu-zise. Din motive financiare sau din comoditate, există riscul ca femeile să înceapă din nou să apeleze la metode empirice de auto-provocare a avortului sau la « femei pricepute » din sat, în cel mai bun caz foste moaşe, care, cu instrumente improvizate, să facă avorturi pe masa de bucătărie, ca un măcelar.

Asta, în timp ce, la oraş, în cabinete bine utilate, un consilier plictisit repetă, pentru vreo păcătoasă « norocoasă » povestea embrionului de a cărei viaţă e responsabilă, făcînd-o să tremure nu numai la gândul mutilării propriului corp, dar şi la conştientizarea condiţiei de ucigaşă a propriului copil. Vizionarea filmelor cu avorturi şi inocularea vinei creştine, într-o asemenea stare, este mai aproape de şantaj emoţional, decât de consiliere pe cale raţională. Cele cinci zile de reflecţie se pot transforma într-o adevărată tortură, iniţiată chiar în cabinetul pentru « criza de sarcină » şi care poate avea grave repercursiuni asupra echilibrului emoţional al femeii însărcinate, dar şi asupra fătului, în cazul în care se renunţă la avort.

Cele cinci zile de întârziere (şapte, dacă se prinde şi weekendul!) cresc riscurile pentru sănătatea pacientei şi pot duce la depăşirea termenului în care se acceptă întreruperea de sarcină. În plus, pentru o adolescentă, conştientizarea sarcinii se poate realiza prea târziu, tocmai din lipsa educaţiei sexuale sau din lipsa posibilităţii de a discuta cu părinţii, de al căror acord are nevoie pentru avort.

Legiuitorii sunt foarte siguri de eficienţa miraculoasă a demersurilor lor: numind cabinetele Centre pentru « Criza de Sarcină », induc subliminal mesajul că gândul de a avorta este doar o etapă trecătoare a stării normale de sarcină, pe care urmează să ţi-o asumi după… tortura psihologică primită. Un fel de Centre de Reeducare. Vă mai amintiţi ?

Sursa: http://www.stelian-tanase.ro/zona-libera/cine-sunt-ucigasii-de-aurora-martin/

FEMEI CRIMINALE de AURORA MARTIN

Peste 10.000 de femei au murit în România din cauza avorturilor făcute clandestin, în condiţii barbare şi alte sute de mii au trăit suferinţe fizice şi traume psihice de neimaginat. Politica pronatalistă extrem de represivă a regimului comunist, s-a aplicat prin decretul anti-avort 770 din 1966, care legitima controlul statului asupra corpului femeii. Statul totalitar îi pătrundea până în viscer, punând stăpânire până şi pe intimitatea ei.

În discursul public postdecembrist, li se face o mare nedreptate femeilor, vorbindu-se mult despre deţinuţii politici şi aproape deloc despre femeile decedate ca urmare a legislaţiei antiavort. Sacrificiul lor pare să se şteargă treptat din memoria colectivă, care cultivă, prin diverse fundaţii şi prin specularea demagogiei politicianiste, doar cultul eroilor detenţiei comuniste.

Ca urmare, nu este de mirare că, după 22 de ani de la abolirea decretului ceauşist, primul din 89, imediat după Revoluţie, o nouă propunere legislativă impune femeilor obligativitatea consilierii înainte de a face un avort, urmată de o perioadă de cinci zile de reflecţie. Guvernanţii nu numai că nu îşi asumă nicio răspundere pentru recordul pe care îl deţine România la numărul de avorturi, dar pun pe seama femeilor scăderea demografică din ultimii ani. Astfel se face că 51 de deputaţi şi senatori susţin aceast act normativ, iniţiat de deputatul Marius Dugulescu şi primit cu înfiorare de către familiile în memoria cărora sunt încă vii consecinţele dramatice ale avorturilor clandestine.

Vicepreşedinte al Comisiei pentru dreprurile omului, culte şi minorităţi naţionale, şef al Subcomisiei pentru demnitate umană, deputatul Dugulescu încălcă dreptulul fundamental al femeii de a alege şi de a dispune de propriul corp. Folosindu-se înregistrări foto şi video cu dezvoltarea emrionară şi fetală şi cu procedura de avort, consilierea în preajma avortului, într-o stare de vulnerabilitate emoţională crescută, seamănă mai mult cu un abuz, decât de un ajutor, îmbrăcînd toate formele unei manipulări prin material propagandistic, cu efecte traumatizante asupra femeii, căreia i se induce sentimentul de vinovăţie pentru uciderea fătului.

Necesitatea consilierii asupra riscurilor avorturilor este evidentă, însă ea ar trebui să vină începînd de la vârsta de 14 ani, când adolescentul, primind o carte de identitate, devine responsabil de consecinţele propriilor lui decizii şi fapte. O educaţie sexuală adecvată, care să includă prevenţia pentru sarcini nedorite şi o corectă informare asupra metodelor contraceptive se impun nu numai fetelor şi femeilor, ci, în egală măsură, băieţilor şi partenerilor, tot atât de implicaţi în procesul conceperii unui copil. Empatia şi respectul faţă de femeie ar duce atât la o mai responsabilă abordare a vieţii sexuale, cât şi la diminuarea cazurilor de violenţă în familie.

Dacă aspirăm către o însănătoşire morală a societăţii, discursul Patriarhiei, care consideră avortul o crimă şi susţine „orice iniţiativă care duce la conştientizarea acestui păcat”, este anacronic şi ne împovărează inutil. Este greu să acceptăm că trăim cu atâtea mii de femei criminale în jur, că mama, sora, partenera, fiica sunt sau pot fi toate nişte criminale.

( VA URMA)

Sursa: http://www.stelian-tanase.ro/zona-libera/femei-criminale-de-aurora-martin/

Elevii Colegiului German Goethe și ai Colegiului Național Iulia Hasdeu la Palatul Elisabeta

Săptămâna trecută ASR Principele Radu a primit la Palatul Elisabeta reprezentanți a două importante licee bucureștene: directorul, profesori și elevi de la Colegiul German Goethe și de la Colegiul Național Iulia Hasdeu. Împreună, ei au participat anul trecut la organizarea unui concurs de istorie națională modernă, plasând Monarhia în centrul subiectelor de la concurs. Colegiul German Goethe este inițiatorul acestui proiect anual.

Nu este pentru prima oară când Familia Regală se întâlnește sau este gazda celor două licee. Majestățile Lor Regele Mihai și Regina Ana au vizitat Colegiul Național Iulia Hasdeu de două ori în ultimii ani. Colegiul German Goethe are legături solide cu Casa Regală și a fost oaspetele Palatului Elisabeta în alte ocazii.

Musafirii au vizitat grădina, Galeria de artă, saloanele și Sala Regilor, precum și biroul Majestății Sale. În Sala Regilor, apoi, au stat de vorbă cu ASR Principele Radu despre proiectele lor viitoare.

Ambele licee au fost invitate la evenimentele publice de luna viitoare, la reședința regală de la București.

Fotografii de Daniel Angelescu

Sursa: http://www.princeradublog.ro/jurnal/elevii-colegiului-german-goethe-si-ai-colegiului-national-iulia-hasdeu-la-palatul-elisabeta/

Fotografii de la lansarea albumului Jubileul Regelui 90 (II)

Dragi prieteni ai blogului,
Am plăcerea deosebită să vă mai impărtăşesc câteva fotografii realizate de doamna Mădălina Corina Diaconu, jurnalistă la Radio ProDiaspora, la lansarea albumului “Jubileul Regelui 90” găzduit de Librăria Bastilia în data de 30 Martie 2012. Totodată vreau să vă mulţumesc pentru numărul mare de vizualizări care au fost înregistrate de blogul meu în zilele imediat următoare lansării.
Vizionare plăcută:

Principele Radu intalneste liceenii bucuresteni

Luni, 2 aprilie, Alteta Sa Regala Principele Radu al Romaniei a vizitat Liceul International de Informatica din Bucuresti (ICHB).

Cu aceasta ocazie, Alteta Sa Regala a sustinut in fata elevilor si corpului profesoral o scurta prelegere pe tema leadership-ului si a responsabilitatii pe care tinerii o au in societatea actuala.

In aceeasi zi, incepand cu ora 16, Principele Radu a primit la Palatul Elisabeta o delegatie de elevi si profesori ai Colegiului german “Goethe” si Liceului “Iulia Hasdeu” din Bucuresti.

Profesorii si elevii au avut cu aceasta ocazie posibilitatea sa viziteze saloanele Palatului Elisabeta, mai apoi fiind invitati in Sala Regilor, unde, Alteta Sa Regala le-a vorbit despre rolul Familiei Regale in societatea contemporana si a raspuns intrebarilor adresate.

Atat vizita ASR Principele Radu al Romaniei la Liceul de Informatica cat si primirea delegatiei de profesori si elevi la Palatul Elisabeta, marcheaza deschiderea programului “Scoala altfel”, initiativa educationala ce este implementata la nivel national in fiecare institutie de invatamant,in perioada 2-6 aprilie 2012.

Fotografii de Daniel Angelescu

2 Aprilie 1866

‎02 aprilie 1866 – S’a desfășurat plebiscitul prin care populația României a fost consultată în privința aducerii pe tronul țării a unui prinț străin – Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.

După exilarea lui Alexandru Ioan Cuza țara era în plin haos. Alegerea lui Cuza ca domnitor în ambele principate fusese singurul motiv pentru care puterile europene permiseseră unirea principatelor Moldovei și Țării Românești, iar acum țara risca să ajungă la dizolvarea acestei uniri. Tânărul Carol a trebuit să călătorească incognito (pe traseu a fost nevoit să apeleze la experiența dobândită de Brătianu și Rosetti pe parcursul revoluției pașoptiste; astfel el, practic, s-a deghizat), sub numele de Karl Hettingen, cu trenul pe ruta Düsseldorf – Bonn – Freiburg – Zürich – Viena – Budapesta, datorită conflictului care exista între țara sa și Imperiul Austriac. Nici chiar în țara sa de origine nu era bine văzută această preluare a scaunului Principatelor, fapt afirmat de cancelarul Bismarck (care l-a avertizat mai mult sau mai puțin amical că va fi nevoit să sărute “papucul Sultanului”, fapt în sine care a fost ocolit de Carol și de predecesorul acestuia). După ce a pășit pe teritoriul țării, punând prima dată piciorul pe pamânt românesc în localitatea Drobeta Turnu-Severin (prima casă în care a intrat fiind actualmente bibliotecă), Brătianu l-a însoțit mai departe cu trăsura până la podul Mogoșoaiei. Traseul prin țară, de le Drobeta Turnu-Severin la București, a cuprins orașele Horezu, Râmnicu-Vâlcea, Curtea de Argeș, Câmpulung și Târgoviște, vechiul drum al țării, păstrat mai târziu în memorie drept „Drumul lui Carol”.

Pe 10 mai 1866, Carol a intrat în București. Vestea sosirii sale fusese transmisă prin telegraf și a fost întâmpinat de o mulțime entuziastă de oameni, dornici să cunoască noul conducător. La Băneasa i s-a înmânat cheia orașului. Și-a rostit jurământul în limba franceză: “Jur să păzesc legile României, să-i apăr drepturile și integritatea teritorială”.

Domnia lui Carol I a început, de fapt, în aprilie 1866, odată cu intrarea sa în țară. Proclamat domnitor al României în ziua de 10 mai 1866, rămâne cu acest titlu până în 26 martie 1881, când este proclamat rege, devenind astfel primul rege al României. A fost primul monarh din dinastia Hohenzollern-Sigmaringen, al cărei nume se transformă, începând cu Regele Ferdinand I, în Casa Regală de România, dinastie care va conduce țara până la proclamarea Republicii Populare Române în 1947.

Sursa : REFERENDUM NATIONAL PT. TRANSFORMAREA ROMANIEI IN REGAT – ROMANIA MONARHIE CONSTITUTIONALA