Bombardaţi continuu cu informaţii despre lupte şi interese politice, neglijăm adesea preocuparea pentru binele personal al cetăţeanului, singurul în slujba căruia, de fapt, ar trebui să stea acţiunile guvernanţilor. Numai astfel îmi explic interesul scăzut faţă de o statistică alarmantă: în România, în 2010, s-au înregistrat 193 de cazuri de rujeolă, în 2011 au crescut la 3270, iar anul acesta, numai la sfârşitul lunii ianuarie, existau deja 4200 de îmbolnăviri, în condiţiile în care perioada anuală maximă de creştere a numărului cazurilor este februarie – mai.
Mi-ar fi prins bine să fi fost avertizată asupra acestor date şi asupra simptomelor rujeolei înainte de a chema salvarea, noaptea trecută, sub bănuiala unei toxinfecţii alimentare şi de a fi purtată la două spitale, după ce la telefon mi se recomandase „un claritin, şi trece până dimineaţă.” Am fost chiar certată de prima doctoriţă, că am umblat toată ziua prin mulţime, infectând atâţia oameni, şi am venit noaptea la spital, să deranjez salvarea şi medicul de gardă!
Acolo abia am aflat îngrozită că rujeola se instalează cu 4 zile înainte de erupţie şi, în tot timpul ăsta, eşti contagios, că orice încăpere în care intri este contaminată cel puţin două ore, că femeile însărcinate care ţi-au stat alături riscă să dea naştere unor copii malformaţi. Dacă aş fi ştiut că febra, somnolenţa, lăcrimarea ochilor, un mic ganglion în spatele urechii, în zona cervicală, inghinală sau la axilă sunt semne de rujeolă, nu aş fi aşteptat atâtea zile să ajung la medic.
Am făcut un bilanţ al ultimelor 4 zile: am vizitat birourile colegilor de serviciu, majoritatea cu copii acasă şi o colegă însărcinată, am luat 5 taxiuri, am mers în 2 restaurante, am folosit 3 lifturi, am fost la o dezbatere la Senat, unde am stat la aceeaşi masă cu dl. Geoană, dna Plăcintă, cancelarul Casei Regale şi alte 30-40 de persoane, am moderat dezbateri la filme în cadrul Festivalului One World Romania, în faţa a 4 săli de cinema pline. În salvarea ce mă purta spre spitalul de boli infecţioase, m-am făcut mică sub povara ce îmi apăsa pe umeri. Lipsa de informare m-a făcut ca, timp de 4 zile, să fiu o adevărată bombă virală umblătoare, un pericol pentru toţi cei apropiaţi sau cunoscuţi şi pentru atâţia necunoscuţi!!!
Am scris acest articol din responsabilitate socială. Deşi numai la acest spital vin zilnic 40 – 50 de bolnavi de rujeolă, Ministerul Sănătăţii şi mass media nu au declanşat o campanie naţională de conştientizare a cetăţeanului şi îl lasă să creadă că e o boală uşoară a copilăriei. Ne-am lipsi uşor de un număr de reclame la ţigări şi băuturi, pentru a fi avertizaţi din oră în oră asupra gravităţii epidemiei, şi a simptomelor. Fiecare am putea diminua puţin extinderea bolii. E adevărat, însă, că astfel de mesaje nu produc banii aduşi de ţigări şi alcool. Ba, din contră, neglijarea epidemiei aduce statului mai multe venituri din vânzarea medicamentelor.
Rujeola s-a extins anul trecut şi în vestul Europei, înregistrând 26.000 de îmbolnăviri şi nouă morţi, dintre care 14.000 şi şase morţi numai în Franţa. Acolo s-a şi lansat o campanie de vaccinare, după ce secretarul general al Sănătăţii a declarat: „Ţara noastră pur şi simplu nu-şi poate permite să aibă morţi, spitalizări costisitoare şi dureroase şi întreruperi ale lucrului sau ale şcolii, din cauza unei boli care poate fi prevenită cu ajutorul unui vaccin”
Oare statul român îşi permite?! Oare statul român de ce îşi permite?!
Am scris acest articol şi ca o scuză publică faţă de toţi cei pe care, fără ştiinţa mea, i-am contaminat. E adevărat că rujeola nu omoară decât în foarte puţine cazuri, însă gândul că ai produs atâta rău îţi omoară clipele de linişte, atunci când îţi pasă de cei din jur. E un chin suplimentar, care ar trebui adăugat la efectele bolii, un chin pentru care nu există medicamente.
Suesa: http://www.stelian-tanase.ro/zona-libera/treziti-va-romania-e-bolnava-de-aurora-martin/
Angels Photography's Blog 