Ioan Luca Vlad: Din punct de vedere juridic, Familia Regală a României nu are o poziţie constituţională sub Constituţia din 1992, modificată în 2003. Majestatea Sa Regele Mihai I, în virtutea poziţiei sale, beneficiază de câteva înlesniri acordate foştilor şefi de stat. Însă, din punct de vedere mai larg, al ansamblului activităţilor Familiei Regale, Statul nu o susţine juridic. Familia Regală a României este permanent deschisă dialogului cu Statul în vederea recunoaşterii rolului său de reprezentare şi a simbolului Coroanei în contextul democratic al României moderne. Un exemplu posibil ar fi cel al Muntenegrului, unde Dinastia Petrovic-Njegos a fost recunoscută de curând ca simbol al ţării. Capul acesteia, Principele Nicolae al Muntenegrului, fiind susţinut de Stat în schimbul reprezentării interne şi internaţionale a Statului. Principele Nicolae are acelaşi rang protocolar cu Preşedintele Muntenegrului. Mai mult, drapelul Muntenegrului are aceleaşi simboluri cu drapelul Dinastiei de Muntenegru. Din punct de vedere al succesiunii la Coroana României, în absenţa unei decizii parlamentare, singurul îndreptăţit să stabilească această ordine este Majestatea Sa Regele Mihai I, care a numit-o pe ASR Principesa Margareta a României Custode al Coroanei şi Principesă Moştenitoare. Prin Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României, adoptate în 2007, Regele a stabilit linia de succesiune, atribuţiile şi drepturile Şefului Familiei Regale, iar în 2011 Regele a renunţat odată pentru totdeauna la ultimele legături vetuste cu Familia Princiară de Hohenzollern, pentru a sublinia caracterul naţional al Familiei Regale a României. Aşa cum s-a arătat în repetate rânduri, Familia Regală, chiar printr-o activitate de reprezentare sau simbolică (de exemplu, discursul istoric al Majestăţii Sale Regelui Mihai), poate să aducă o nouă viziune asupra politicii şi cursului luat de administraţia de stat, să readucă demnitate şi încredere românilor şi să ofere un exemplu personal despre ceea ce ar reprezenta normalitatea în România.